Câteva cuvinte – bătăi de câmpi, dacă vreți – despre celebrul roman al celebrului Lem.
Solaris – Fericire sau cunoaștere, ce vei alege?
Dacă ai jucat câteva jocuri de tip „quest”, mai ales din cele mai vechi, de genul point-and-click, atunci, când te vei avânta în lectura romanului „Solaris” de Stanislaw Lem, îți va fi imposibil să vizualizezi cu ochii minții imaginile aferente lecturii altfel decât materializate în interfața grafică a unui astfel de joc. Toate elementele te vor conduce într-acolo: povestirea la persoana întâi, care te va obliga să vezi totul prin ochii eroului principal, fără a-ți dezvălui absolut nimic înafara propriei sale experiențe, mediul cu totul nou și ciudat, care-ți va ridica întrebări referitoare la cursul evenimentelor care au dus la actualul status quo, multitudinea de obiecte împrăștiate aleatoriu, cu care poți interacționa, personajele secundare, oarecum statice și ciudate, cu care poți vorbi, de la care poți afla unele informații, dar numai când vor ele și numai după ce, în prealabil, vei fi îndeplinit unele misiuni secundare din „quest-log”-ul inițial gol, dar pe care începi imediat să-l umpli.
…
Puteți citi restul recenziei aici: Octombrie 2014, revista Nautilus
alexandru lamba 