Se întâmplă și lucruri bune. Să le ajutăm să se întâmple!

antaresfest-2017-afis

Câteva vorbe despre două evenimente.

 

Tocmai s-a încheiat o perioadă foarte activă pentru SF-ul românesc. Am avut parte în luna septembrie 2017 de nu mai puțin de trei evenimente, fiecare unic într-un anumit fel, dar toate plăcute ca atmosferă. Primul a fost RomCon-ul de la Râmnicu Vâlcea, eveniment de familie organizat an de an, mereu în alt oraș. Despre acest eveniment am scris și în editorialul trecut și nu mi-am schimbat între timp părerea.

Următorul pe listă a fost evenimentul organizat în premieră absolută la Brașov de clubul Antares, denumit „AntareSFest”.

scififest2-leaderboard

Articolul întreg, aici: Gazeta SF, octombrie 2017.

Anunțuri

„Ora 12” de Alexandra Gold

Ora12Prima cronică pe care o scriu despre un roman grafic.

 

Un foarte bun mod de a-ți diversifica lista de lecturi și, de ce nu?, exercițiile intelectuale poate fi abordarea din când în când a unui roman grafic. Pentru cei obișnuiți cu benzile desenate, acest lucru vine în mod natural, distributivitatea atenției fiind în acest mod pusă și ea la încercare, ochiul fiind nevoit să urmărească textul din bulele de dialog în paralel cu succesiunile imaginilor desenate și să compună povestea din două surse.

Mai multe, aici: Gazeta SF, Octombrie 2017

„Povestea vieții tale” de Ted Chiang

Despre un volum de proză scurtă devenit fenomen în SF-ul zilelor noastre:

 

Spre uimirea mea, volumul Povestea vieții tale de Ted Chiang este un amalgam de teme și abordări. De ce spre surprinderea mea? Pentru că m-aș fi așteptat, de la un volum atât de apreciat, să fie mai unitar, cel puțin dintr-un punct de vedere. Desigur, varietatea de teme poate fi un plus, asigurând o adresabilitate crescută unui volum de proză scurtă, însă, de cele mai multe ori, între povestiri există un soi de liant, un element comun care le face să stea bine între aceleași coperți. În cazul volumului de față, acest element mie personal îmi pare că lipsește, criteriul după care poveștile care-l compun au fost alese, scăpându-mi.

Mai multe, aici: Helion, septembrie 2017

Oamenii, gângănii la marginea drumului civilizațiilor tehnologizate

Câteva vorbe despre cartea care i-a făcut celebri pe frații Strugațki.

 

Personal, am intrat în contact cu cele două capodopere ale fraților Strugațki în perioade apropiate. Prima dată am citit romanul „Picnic la marginea drumului”, foarte pasional recomandat de mulți cititori de SF, parcurgând apoi și „E greu să fii zeu”. Despre a doua carte am scris în numărul anterior al BookReport, fără să simt nevoia să fac vreo referire la prima, însă despre cea de față găsesc mai lesne să scriu prin comparație.

Pe larg, aici: Bookreportro, septembrie 2017

„Înainte de neant” de Mihai Alexandru Dincă

inainte_de_neantDespre volumul recent distins cu premiul RomCon pentru debut.

 

Proaspăt laureat al premiului pentru debut la RomCon 2017, pentru cartea în cauză, Mihai Alexandru Dincă ne propune în colecția sa de povestiri „Înainte de neant” un soi de tur de forță prin meandrele spațiului întunecat, cu tot ce înseamnă acest lucru.  După cum autorul nu s-a ferit niciodată să recunoască, influențele Lovecraft se simt pe parcursul întregului volum, spațiul cosmic fiind în viziunea sa aducător al angoasei supreme, al coșmarurilor împletite subtil cu realitatea și, în ultimă instanță, al nebuniei.

Mai multe despre poveștile lui Mihai Alexandru Dincă, aici: Gazeta SF, august 2017