Primul meu editorial la revista Galaxia42Ș
Numărul doi este cel mai greu. Pentru că vine după primul, care e entuziasm pur, dar înaintea celui de-al treilea, care începe să alunece pe o rutină deja verificată. Direcția în care vrei să mergi nu e determinată de primul punct pe care-l pui, ci de al doilea. Al treilea nu face decât să confirme. Aici ne aflăm noi acum. După un prim număr în care am scâncit ca să vedeți că existăm și că dăm din picioare, a venit vremea să decidem încotro vrem să ne ducem și ce vrem să facem cu revista. Sau măcar la nivel declarativ să ne lăudăm că ne-am pus problema și că nu publicăm material doar în virtutea inerției.
…
Textul integral, aici: Galaxia42, ianuarie 2020
În perioada în care Gazeta SF a fost în vacanță, două evenimente internaționale importante au avut loc pe scena literaturii și artelor conexe SF&F: Worldconul de la Dublin și Euroconul de la Belfast. Pentru cine nu știe, acestea sunt „convenții” – bănuiesc că numele de „adunări” e desuet – ale autorilor, editorilor, dar mai ales ale fanilor de SF&F dintr-un anumit areal geografic. Evident, Worldconul este convenția mondială, iar Euroconul este cea europeană. La ambele a participat și George R. R. Martin, care, printre altele, i-a acordat cu această ocazie un 
Dacă analizăm trei dintre cele mai reprezentative distopii clasice ale genului, și anume „1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și „Portocala mecanică” de Anthony Burgess, observăm că elementul central al fiecăreia dintre ele este și cel comun, iar acesta este controlul mental. Atins cu brutalitate și prin teroare în „1984”, prin mesaje repetate în somn la o vârstă fragedă în „Minunata lume nouă” sau prin procedee medicale în „Portocala mecanică”, scopul fiecăruia dintre guvernele totalitare din cele trei romane era controlul total asupra populației prin influențarea modului în care masele percep lumea, deci însuși adevărul.
Editorialul lunii ianuarie 2019, la Gazeta SF: