editoriale

Ce-am mai scris pe la Gazeta SF și Galaxia42.

Avem doar două numere sau avem deja două numere?

Primul meu editorial la revista Galaxia42Ș

 

Numărul doi este cel mai greu. Pentru că vine după primul, care e entuziasm pur, dar înaintea celui de-al treilea, care începe să alunece pe o rutină deja verificată. Direcția în care vrei să mergi nu e determinată de primul punct pe care-l pui, ci de al doilea. Al treilea nu face decât să confirme. Aici ne aflăm noi acum. După un prim număr în care am scâncit ca să vedeți că existăm și că dăm din picioare, a venit vremea să decidem încotro vrem să ne ducem și ce vrem să facem cu revista. Sau măcar la nivel declarativ să ne lăudăm că ne-am pus problema și că nu publicăm material doar în virtutea inerției.

Textul integral, aici: Galaxia42, ianuarie 2020

O carte-fenomen înainte de Eurocon

Ultimul meu editorial la Gazeta SF:

 

În perioada în care Gazeta SF a fost în vacanță, două evenimente internaționale importante au avut loc pe scena literaturii și artelor conexe SF&F: Worldconul de la Dublin și Euroconul de la Belfast. Pentru cine nu știe, acestea sunt „convenții” – bănuiesc că numele de „adunări” e desuet – ale autorilor, editorilor, dar mai ales ale fanilor de SF&F dintr-un anumit areal geografic. Evident, Worldconul este convenția mondială, iar Euroconul este cea europeană. La ambele a participat și George R. R. Martin, care, printre altele, i-a acordat cu această ocazie un interviu lui Marian Coman.

 

Integral, aici: Gazeta SF, noiembrie 2019

 

Suntem cei mai răi dintre noi!

Editorialul numărului din mai 2019, la Gazeta SF:

Vă propun să vorbim un pic despre mândria patriotică. Deși subiectul mă bântuie de ceva vreme, am preferat până acum să-l evit, pe de o parte pentru că legătura pe care o are cu literatura nu e mai strânsă decât cea pe care o are cu orice alt domeniu în care putem vorbi despre mândrie, iar pe de altă parte datorită încărcăturii puternice de resentiment care înconjoară subiectul, în orice direcție am privi. Voi încerca totuși să fac o analiză rece și neimplicată, dacă-mi va reuși sau nu, rămâne de văzut.

Image result for steag pe spate

Așadar: „Sunteți mândri că sunteți români?”

Varianta mea de răspuns, aici: Gazeta SF, mai 2019

Adevărul e ce spun eu!

Editorialul numărului din aprilie 2019, la Gazeta SF:

 

Image result for mind controlDacă analizăm trei dintre cele mai reprezentative distopii clasice ale genului, și anume „1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și „Portocala mecanică” de Anthony Burgess, observăm că elementul central al fiecăreia dintre ele este și cel comun, iar acesta este controlul mental. Atins cu brutalitate și prin teroare în „1984”, prin mesaje repetate în somn la o vârstă fragedă în „Minunata lume nouă” sau prin procedee medicale în „Portocala mecanică”, scopul fiecăruia dintre guvernele totalitare din cele trei romane era controlul total asupra populației prin influențarea modului în care masele percep lumea, deci însuși adevărul.

Textul integral, aici: aprilie 2019, Gazeta SF:

Cartea sau jocul VR?

Editorialul lunii ianuarie 2019, la Gazeta SF:

 

Vremurile se schimbă. A crede acum, în anul de grație 2019, că literatura SF e la fel de ofertantă ca în perioada ei de avânt, adică anii ‘50–‘60, aș zice, când s-au publicat capodopere precum Cronicile marțiene (1950), Fundația (1951), Sfârșitul copilăriei (1953), Fahrenheit 451 (1953), Solaris (1961), Omul din castelul înalt (1962), E greu să fii zeu (1964), Dune (1965), etc., ar fi naiv. Deși apar acum mai multe cărți de valoare decât în acea perioadă, impactul lor este mult mai mic.

 

Mai multe, aici: Gazeta SF, ianuarie 2019