Autor: alexlamba

Arhanghelul Raul și îngerii păzitori ai Căilor Ferate Române

Câteva cuvinte despre cel mai popular roman SF al anului 2016:

Am citit romanul lui Ovidiu Eftimie cu câteva luni în urmă, dar dintr-un motiv sau altul abia acum am reușit să-mi pun în ordine cuvintele și să scriu o cronică. Nu pentru că ar fi atât de complex, încât aș fi avut nevoie de timp pentru a-mi sedimenta concluziile, dimpotrivă, romanul este accesibil și nu lansează niciun fel de idei de substrat care să te pună pe gânduri, ci pentru că m-am tot gândit, dat fiind nivelul de popularitate de care se bucură autorul, ce rost ar avea o cronică din partea mea.

…

Cronica în sine, aici: Bookreportro

„Povestiri science-fiction și fantasy pentru prietenii noștri” antologie Antares

antaresDespre un proiect special:

Pe 20 mai 2017, clubul Antares Brașov a lansat antologia „Povestiri science-fiction și fantasy pentru prietenii noștri”, o colecție de schițe SF & F și nu numai. Ceea ce individualizează acest proiect și-l face special este faptul că are o destinație precisă, și anume Asociația Nevăzătorilor, motiv pentru care antologia a fost editată atât în format clasic, cât și în alfabet Braille.

…

Mai multe, aici: Gazeta SF, iunie 2017

 

Interviu cu Alexandru Lamba

Interviul pe care mi l-a luat Stefan.

Catharsis Writing

Interviurile de pe acest blog merg binișor. Azi l-am luat la întrebări pe Alex Lamba, o altă voce puternică din sfera literară română.

Înainte de a trece la lucrurile propriu-zise, aș avea de făcut o mențiune: eu nu am studii de jurnalism, iar aceste interviuri sunt mai mult sau mai puțin (mai mult mai mult) amatoricești, motiv pentru care sper să reușesc să le fac tot mai bine și, pe aceeași cale, sper ca scriitoarele și scriitori cu care deja am stat de vorbă sau cu care voi sta de vorbă, să fie deschiși unui alt interviu peste ceva vreme, când capăt și eu ceva experiență.

Fără a mai lungi suspansul, să trecem la interviu!

Vezi articol original 1.701 cuvinte mai mult

Hard SF și autoironie pe planeta roșie

Câteva cuvinte despre „Marțianul” lui Andy Weir.

Voi fi cinstit și voi recunoaște încă de la început că romanul Marțianul de Andy Weir nu intrase în planul meu de lecturi. Citisem câteva recenzii și câteva cronici de film – căci, am aflat, filmul urmează foarte bine cartea – și toate indicau, în mare, aceeași direcție. A unui roman Hard SF, despre un nene care, rămas singur pe Marte, își tot stoarce creierii să pervertească în folosul lui funcționalitățile unor echipamente complicate inventate de tocilarii de la NASA, ca să-și poată adăuga cât mai multe zile de supraviețuire, doar-doar s-or găsi unii cu o idee salvatoare care să-l ia de-acolo.

…

Restul de cuvinte, aici: bookreportro