recenzie

„Ora 12” de Alexandra Gold

Ora12Prima cronică pe care o scriu despre un roman grafic.

 

Un foarte bun mod de a-ți diversifica lista de lecturi și, de ce nu?, exercițiile intelectuale poate fi abordarea din când în când a unui roman grafic. Pentru cei obișnuiți cu benzile desenate, acest lucru vine în mod natural, distributivitatea atenției fiind în acest mod pusă și ea la încercare, ochiul fiind nevoit să urmărească textul din bulele de dialog în paralel cu succesiunile imaginilor desenate și să compună povestea din două surse.

Mai multe, aici: Gazeta SF, Octombrie 2017

Anunțuri

„Povestea vieții tale” de Ted Chiang

Despre un volum de proză scurtă devenit fenomen în SF-ul zilelor noastre:

 

Spre uimirea mea, volumul Povestea vieții tale de Ted Chiang este un amalgam de teme și abordări. De ce spre surprinderea mea? Pentru că m-aș fi așteptat, de la un volum atât de apreciat, să fie mai unitar, cel puțin dintr-un punct de vedere. Desigur, varietatea de teme poate fi un plus, asigurând o adresabilitate crescută unui volum de proză scurtă, însă, de cele mai multe ori, între povestiri există un soi de liant, un element comun care le face să stea bine între aceleași coperți. În cazul volumului de față, acest element mie personal îmi pare că lipsește, criteriul după care poveștile care-l compun au fost alese, scăpându-mi.

Mai multe, aici: Helion, septembrie 2017

Foc în adânc, o carte cu idei cât pentru zece

O carte absolut uimitoare: Foc în adânc, de Vernor Vinge.

 

Una dintre cele mai remarcabile cărți SF pe care le-am citit în ultima vreme a fost Foc în adânc, a lui Vernor Vinge. Deși poate părea exagerat să spui, în 2017, despre o carte apărută prima dată în 1992 că are absolut toate calitățile posibile și nici un defect, eu exact asta voi spune despre ea. Pentru că, deși sunt un cititor lent, chiar leneș uneori, iar cele aproape șapte sute de pagini ale ultimei ediții în limba română m-au cam speriat, am parcurs romanul într-un timp record și n-am găsit aproape niciun pasaj plictisitor, care să-mi doresc să se termine mai repede.

Mai multe despre această bijuterie, aici: bookreportro, august 2017

Fata de la nord de ziuă și separarea luminii de întuneric

Despre Fata de la nord de ziuă, al doilea roman al lui Alexandru Voicescu:

Deși am intrat în posesia volumului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu încă de la târgul de carte Final Frontier de la București (martie 2017) și am început lectura ei imediat după eveniment, abia în august am reușit să întorc ultima pagină, ceea ce, chiar și pentru mine, un cititor foarte lent, înseamnă un contra record.

Mai pe larg, aici: august 2017, revista de suspans

„Galaxia sudică Începuturile” de Aurel Cărășel

aurel-carasel-galaxia-sudica-inceputurileDespre începuturile aventurii spațiale, în viziunea lui Aurel Cărășel.

La fel ca orice călătorie, avântul omului spre cosmos trebuie să înceapă cu un prim pas. Și încotro s-ar putea omul îndrepta mai întâi dacă nu spre astrul care i-a atras primul privirile, încă din vremurile în care nu deprinsese meșteșugul zborului? Odată pornit în această primă aventură, odată cu această primă cucerire, orizonturile i se pot deschide în orice parte, însă numai după ce acest prim obiectiv a fost atins.

Mai pe larg, aici: Gazeta SF, august 2017