recenzie

„Omnium” de Florin Stanciu

Un hard SF interesant și plin de perspective inedite, de Florin Stanciu.

 

Atunci când profesia de bază a autorului se mulează pe scrierile sale, acest lucru nu poate duce decât către un produs literar mai bun. Mult uzitatul sfat „Scrie despre ce știi!” are valoarea sa universală. Iar în SF se aplică cu atât mai mult. Adevărul e că sunt puține profesii care să ajute un scriitor de SF, mai ales când acesta alege să-și plaseze acțiunea într-un viitor atât de îndepărtat precum e cel din romanul „Omnium”, al lui Florin Stanciu. Genetica este, cu siguranță una dintre ele. Pentru că, în încercarea de a privi printre gene la ceea ce omenirea va deveni, trebuie în primul rând să privim cu ochii larg deschiși la ceea ce ne definește acum ca oameni. Și genetica oferă un punct foarte interesant din care să privești, punct pe care Florin îl fructifică pe deplin.

Mai multe, aici: Galaxia42, februarie 2020

„Moartea Pământului” de J. H. Rosny Aîné

Câteva vorbe despre o carte de pionierat  genului SF:

 

În povestea de față este vorba despre un viitor îndepărtat al Pământului, în care deșertificarea este foarte pronunțată, ea urmând unor fenomene inexplicabile prin care cea mai mare cantitate de apă a fost absorbită prin fisuri largi în scoarța terestră, fenomene care lasă omenirea în pragul dispariției. La începutul cărții, doar câteva grupuri de oameni mai trăiesc, izolate, fiecare în câte o oază tehnologizată, având rezerve precare de apă și mâncare și beneficiind doar de compania câtorva păsări devenite extrem de inteligente.

Cronica întreagă, aici: Galaxia42, ianuarie 2020

„Colind de crăciun” de Charles Dickens

Câteva vorbe despre o carte clasică.

 

Probabil că cei mai mulți dintre cei care citesc acest articol au auzit sau au văzut, într-un context sau altul, de fantoma crăciunului trecut, de cea a crăciunului actual și de cea a crăciunului viitor. Probabil că multă lume le și asociază, vizual, cu imaginea îngerului, a uriașului și a pelerinei negre, ca a morții. Și probabil că mai toată lumea știe, în linii mari, și cam care e povestea. Totuși, câți oare dintre cei care au dat peste acest articol, chiar au citit povestea lui Charles Dickens? Eu însumi, trebuie să mărturisesc, nu o citisem din scoarță-n scoarță, deși are dimensiuni reduse, până luna aceasta.

Pe larg, aici: Galaxia42, decembrie 2019

Marian Truță – Omul care s-a jucat cu lumea

Impresiile mele despre nuvela „Omul care s-a jucat cu lumea” de Marian Truță.41044994. sy475

 

Într-o lume incertă, rezumată la orașul „K”, un personaj ajunge în prag de seară, venind din „Capitală”, pentru a-și face un rost. El e „L”. Și e singur. Atât de singur…

Trebuie să recunosc încă de la început că am pornit cu așteptări foarte mari de la o carte semnată de Marian Truță și nicidecum nu m-aș fi așteptat la o poveste cu un singur personaj.

Mai multe, aici: Gazeta SF, noiembrie 2019

„București, 2058” de Roberto R. Grant

Câteva vorbe despre „București, 2058”:

Despre „Zeul apatiei”, prima parte a cărții: „București, 2058”, am scris aici: (http://fanzin.clubsf.ro/zeul-apatiei-de-roberto-r-grant/) . La vremea respectivă, citisem doar această parte, într-o ediție din 1998, a editurii Sedona, colecția Insolit. De la vremea apariției, universul acelui roman a fost îmbogățit cu un nou volum, „Visul lui Stephen King”, roman apărut pentru prima oară în 2002 și care a avut parte de câteva reeditări. Ultima dintre acestea, la editura Pavcon, în 2018, reunește cele două povești, care oricum vin una în completarea celeilalte, între aceleași coperte, sub titlul de „București, 2058”.

Mai pe larg, aici: Gazeta SF, septembrie 2019