recenzie

Hard SF și autoironie pe planeta roșie

Câteva cuvinte despre „Marțianul” lui Andy Weir.

Voi fi cinstit și voi recunoaște încă de la început că romanul Marțianul de Andy Weir nu intrase în planul meu de lecturi. Citisem câteva recenzii și câteva cronici de film – căci, am aflat, filmul urmează foarte bine cartea – și toate indicau, în mare, aceeași direcție. A unui roman Hard SF, despre un nene care, rămas singur pe Marte, își tot stoarce creierii să pervertească în folosul lui funcționalitățile unor echipamente complicate inventate de tocilarii de la NASA, ca să-și poată adăuga cât mai multe zile de supraviețuire, doar-doar s-or găsi unii cu o idee salvatoare care să-l ia de-acolo.

Restul de cuvinte, aici: bookreportro

 

„Cine doarme și visează” de Cezarina Anghilac

Despre un volum de proză scurtă îndelung așteptat.

Un debut pe care eu personal îl așteptam de ceva vreme, de când am citit proza „Fiară” în Gazeta SF, mai exact, adică din noiembrie 2013, este cel al Cezarinei Anghilac (aka. Alina Cezarina Nicolae, pentru cine i-a urmărit activitatea literară de mai multă vreme). Cu acea proză scriitoarea mi-a atras atenția, oferindu-mi o lectură de cea mai bună calitate, atât sub aspectul acțiunii în sine cât și sub aspect stilistic.

Ceva mai multe vorbe despre carte, aici: Gazeta SF, mai 2017

„Haiganu. Fluviul șoaptelor” de Marian Coman

Câteva vorbe despre basmul cult al lui Marian Coman.

HaiganuAm purces cu adevărat la lectura volumului „Haiganu. Fluviul șoaptelor” de Marian Coman foarte greu, la mult timp după ce am parcurs prologul. Cumva, imaginea unui profet cu o misiune sacră, urmărit de o furtună de nisip personificată, nu m-a atras defel.

Am redeschis însă cartea, cum spuneam, după multă vreme, și am citit mai departe.

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2017

„Cum să fabrici un semizeu” de Florin Purluca

O cronică de carte pentru revista Helion, despre „Cum să fabrici un semizeu”, miniromanul de debut al lui Florin Purluca.

Înaintea debutului în volum, pe autorul Florin Purluca îl recomandau deja un număr de premii obținute la diverse competiții literare interne (printre care și câteva premii Helion) și două povestiri publicate în engleză, în reviste internaționale. Așa stând lucrurile, debutul lui în volum era un pas firesc, unul îndelung exersat și pregătit în prealabil cum trebuie.

mai multe, aici: martie 2017, revista HELION

„Testamentul de ciocolată” de Marian Coman

testamentul-de-ciocolataCâteva cuvinte despre o carte tulburătoare: „Testamentul de ciocolată” de Marian Coman.tc1_

Există cărți pe care le citești și care, deși îți plac în timpul lecturii, te părăsesc aproape imediat ce le-ai închis, există cărți din care, o vreme, unele pasaje te mai vizitează când și când, și există, în fine, cărți care rămân cu tine, agățate parcă de o bucățică din conștiința ta, să facă parte din tine. Pentru mine, „Testamentul de ciocolată”, cartea lui Marian Coman, a făcut parte din ultima categorie.

Pe larg, aici: Gazeta SF, februarie 2017