Arhanghelul Raul și îngerii păzitori ai Căilor Ferate Române

Câteva cuvinte despre cel mai popular roman SF al anului 2016:

Am citit romanul lui Ovidiu Eftimie cu câteva luni în urmă, dar dintr-un motiv sau altul abia acum am reușit să-mi pun în ordine cuvintele și să scriu o cronică. Nu pentru că ar fi atât de complex, încât aș fi avut nevoie de timp pentru a-mi sedimenta concluziile, dimpotrivă, romanul este accesibil și nu lansează niciun fel de idei de substrat care să te pună pe gânduri, ci pentru că m-am tot gândit, dat fiind nivelul de popularitate de care se bucură autorul, ce rost ar avea o cronică din partea mea.

…

Cronica în sine, aici: Bookreportro

„Povestiri science-fiction și fantasy pentru prietenii noștri” antologie Antares

Despre un proiect special:

Pe 20 mai 2017, clubul Antares Brașov a lansat antologia „Povestiri science-fiction și fantasy pentru prietenii noștri”, o colecție de schițe SF & F și nu numai. Ceea ce individualizează acest proiect și-l face special este faptul că are o destinație precisă, și anume Asociația Nevăzătorilor, motiv pentru care antologia a fost editată atât în format clasic, cât și în alfabet Braille.

…

Mai multe, aici: Gazeta SF, iunie 2017

 

Hard SF și autoironie pe planeta roșie

Câteva cuvinte despre „Marțianul” lui Andy Weir.

Voi fi cinstit și voi recunoaște încă de la început că romanul Marțianul de Andy Weir nu intrase în planul meu de lecturi. Citisem câteva recenzii și câteva cronici de film – căci, am aflat, filmul urmează foarte bine cartea – și toate indicau, în mare, aceeași direcție. A unui roman Hard SF, despre un nene care, rămas singur pe Marte, își tot stoarce creierii să pervertească în folosul lui funcționalitățile unor echipamente complicate inventate de tocilarii de la NASA, ca să-și poată adăuga cât mai multe zile de supraviețuire, doar-doar s-or găsi unii cu o idee salvatoare care să-l ia de-acolo.

…

Restul de cuvinte, aici: bookreportro

 

„Cine doarme și visează” de Cezarina Anghilac

Despre un volum de proză scurtă îndelung așteptat.

Un debut pe care eu personal îl așteptam de ceva vreme, de când am citit proza „Fiară” în Gazeta SF, mai exact, adică din noiembrie 2013, este cel al Cezarinei Anghilac (aka. Alina Cezarina Nicolae, pentru cine i-a urmărit activitatea literară de mai multă vreme). Cu acea proză scriitoarea mi-a atras atenția, oferindu-mi o lectură de cea mai bună calitate, atât sub aspectul acțiunii în sine cât și sub aspect stilistic.

…

Ceva mai multe vorbe despre carte, aici: Gazeta SF, mai 2017

„Haiganu. Fluviul șoaptelor” de Marian Coman

Câteva vorbe despre basmul cult al lui Marian Coman.

Am purces cu adevărat la lectura volumului „Haiganu. Fluviul șoaptelor” de Marian Coman foarte greu, la mult timp după ce am parcurs prologul. Cumva, imaginea unui profet cu o misiune sacră, urmărit de o furtună de nisip personificată, nu m-a atras defel.

Am redeschis însă cartea, cum spuneam, după multă vreme, și am citit mai departe.

…

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2017