sf

Oasis

Oasis

Deși partea cea mai ciudată a aventurii mele în deșert s-a petrecut după ce am sudat deasupra mea capacul cubului, chiar pe aceea nu-ți pot cere să o crezi. Mi-e suficient să te conving că am ajuns acolo, că am stat față în față cu hiperspațiul și că m-am întors acasă. Nu vreau decât să-mi afli povestea care m-a transformat dintr-un refugiat într-un nomad. Povestea care începe la Lyon, în aprilie 1962, într-un oficiu al forțelor de muncă, și se termină la finele lui martie 1963, la In-Eker.

Acela a fost anul venirii mele acasă. Mai departe, poți alege să crezi ce vrei.

Iată cum s-au întâmplat lucrurile:

povestea poate fi citită aici: Revista Nautilus

Reclame

„Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” de Becky Chambers

Câteva vorbe despre o carte spectaculoasă: „Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” de Becky ChambersCoperta-Un-lung-drum-spre-o-planeta-mica-si-furioasa-510x785

 

Într-o perioadă în care genul Space opera e dominat tot mai clar de viziunile „dark”, inspirate din conștientizarea faptului că spațiul cosmic e un loc neprimitor și psihic alienant, a scrie despre călătoriile prin spațiu și despre contactul cu alte specii inteligente într-o manieră optimistă, chiar hazlie, poate părea cumva naiv. Vremea SF-ului care glorifica eforturile omenirii pentru cucerirea spațiului par apuse, ele aparținând mai degrabă anilor 80 decât celor pe care-i trăim.

mai multe, aici: Gazeta SF, mai 2018

„Eu 2.0” de Dan Doboș

Câteva vorbe despre cea mai nouă operă a lui Dan Doboș:dobos_eu20_science-fiction

 

Situată la granița dintre un volum de proză scurtă și un roman modular, cartea „Eu 2.0”, ultima creație a lui Dan Doboș, ne propune șapte povestioare conectate, în mod ingenios, printr-un personaj secundar, care pare prea puțin implicat în fiecare poveste în sine, dar care devine motorul ansamblului. Cassandra, femeia care prin simpla ei existență naște pasiunea sexului opus, joacă pe rând mai multe roluri, dându-ne mai multe perspective ale iubirii, toate reunite în acel inefabil „je ne sais quoi”.

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2018

„Rău de spațiu” „Omul fără nume” de Ovidiu Vitan

Despre o carte mai altfel.

Rau_de_spatiu

„Rău de spațiu” „Omul fără nume”, Ovidiu Vitan, Pavcon, ISBN 978-606-8879-20-8

Dacă ar trebui să descriu într-o singură propoziție volumul de povestiri „Rău de spațiu” „Omul fără nume” aș spune că a fost una dintre cele mai „altfel” cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Cu siguranță a fost cea mai nonconformistă carte din SF-ul românesc pe care am întâlnit-o. Și spun asta nu pentru că acest fapt în sine, acela de a fi altfel, i-ar aduce vreun punct în plus, ci pur și simplu pentru că este lucrul care rămâne cel mai pregnant în mintea cititorului după parcurgerea ei.

Pe larg, aici: Gazeta SF, decembrie 2017