sf

Dark Matter

Despre „Dark Matter”, un serial SF foarte interesant, din păcate întrerupt abrupt, chiar când intriga căpăta noi dimensiuni.

Image result for Dark matter series

Șase indivizi se trezesc din „stază” pe o navă spațială aflată în derivă și constată că niciunul dintre ei nu-și amintește nimic despre el însuși sau despre circumstanțele care l-au adus acolo. După o scurtă perioadă în care-și (re)stabilesc ierarhia și raporturile de subordonare, perioadă deloc lipsită de violență, mai ales că în scenă apare și un android lăsat pe modul „rupe-tot”, cei șase pornesc în aventura căutării de sine, a amintirilor pierdute și a scotocirii prin cotloanele navei parțial funcționale.

Mai multe despre serial, aici: Gazeta SF, iunie 2019

Rick and Morty, un degetul mijlociu spre univers

Despre serialul SF de desene animate care m-a fascinat și tulburat deopotrivă. 

Image result for Rick and Morty galaxy

Rick este un geniu, om de știință rebel, trecut bine de cea de-a doua tinerețe, cel care descoperă nu doar călătoria interstelară, dar și pe cea între diverse universuri paralele. Plimbându-se între realități, el descoperă că există un număr virtual infinit de copii ale lumii noastre și, implicit, ale lui însuși, de unde trage concluzia futilității oricărei acțiuni. Totuși, oricât de neînsemnat realizează că este, el rămâne motivat în acțiunile sale de propria sa unicitate, chiar și în raport alter-ego-urile sale, pentru care nu se dă în lături de la nimic.

Mai multe, aici: Gazeta SF, martie 2019

„Spațiul revelației” de Alastair Reynolds

O cronică din care a ieșit soi de analiză comparată asupra a două romane superbe, dar atât de diferite.

 

Deși a trecut suficientă vreme de când am terminat de citit „Spațiul revelației” de Alastair Reynolds, aproape un an, deci nu mai poate fi vorba de impresia foarte puternică a lecturii abia încheiate, de câte ori stau de vorbă cu cineva despre literatura SF, și discuția ajunge la Space Opera, primul exemplu de carte fundamentală a genului, totuși recentă, acesta este. Următorul fiind „Un drum lung spre o planetă mică și furioasă” de Becky Chambers. Și cu aceste două titluri am dat extremele unui atât de vast spectru de abordări în domeniu.

Pe larg, aici: martie 2019, Gazeta SF

Niciunul atât de orb

O poveste superbă, de Joe Haldeman. 

Image result for blind violin

Totul a început când Cletus Jefferson s-a întrebat: „De ce nu sunt orbii cu toții genii?” Cletus avea doar 13 ani atunci, dar aceea a fost o bună întrebare, la care a cugetat încă 14 ani, apoi a schimbat lumea pentru totdeauna.

Tânărul Jefferson era polimatic, autodidact și un tocilar literalmente fără pereche. Avea un mic set de chimie, un microscop, un telescop și câteva computere, unele dintre ele cumpărate cu bani obținuți din livrarea de ziare.

Textul integral, aici: Gazeta SF, mai 2019

Cartea sau jocul VR?

Editorialul lunii ianuarie 2019, la Gazeta SF:

 

Vremurile se schimbă. A crede acum, în anul de grație 2019, că literatura SF e la fel de ofertantă ca în perioada ei de avânt, adică anii ‘50–‘60, aș zice, când s-au publicat capodopere precum Cronicile marțiene (1950), Fundația (1951), Sfârșitul copilăriei (1953), Fahrenheit 451 (1953), Solaris (1961), Omul din castelul înalt (1962), E greu să fii zeu (1964), Dune (1965), etc., ar fi naiv. Deși apar acum mai multe cărți de valoare decât în acea perioadă, impactul lor este mult mai mic.

 

Mai multe, aici: Gazeta SF, ianuarie 2019