sf

„Rău de spațiu” „Omul fără nume” de Ovidiu Vitan

Despre o carte mai altfel.

Rau_de_spatiu

„Rău de spațiu” „Omul fără nume”, Ovidiu Vitan, Pavcon, ISBN 978-606-8879-20-8

Dacă ar trebui să descriu într-o singură propoziție volumul de povestiri „Rău de spațiu” „Omul fără nume” aș spune că a fost una dintre cele mai „altfel” cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Cu siguranță a fost cea mai nonconformistă carte din SF-ul românesc pe care am întâlnit-o. Și spun asta nu pentru că acest fapt în sine, acela de a fi altfel, i-ar aduce vreun punct în plus, ci pur și simplu pentru că este lucrul care rămâne cel mai pregnant în mintea cititorului după parcurgerea ei.

Pe larg, aici: Gazeta SF, decembrie 2017

Anunțuri

„Contact” de Carl Sagan

carl-sagan---contact---front-coverDespre romanul-fenomen „Contact”, de Carl Sagan.

 

În cazul unei personalități ca cea a autorului despre care vom vorbi în continuare, câteva cuvinte se cer a fi scrise înaintea de a-i analiza cartea. Pentru cine nu știe, deși nu cred că e cazul, Carl Sagan a fost un astronom, cosmolog, astrofizician și astrobotanist american, promotor al științei și cunoscut căutător al vieții extraterestre. Tot el este cel care a compus primele mesaje ale omenirii trimise în spațiul cosmic – în speță plăcile purtate de misiunile Pioneer și Voyager –, mesaje care, teoretic, ar trebui să fie descifrabile de către orice ființă extraterestră dotată cu inteligență.

Cronica, aici: Gazeta SF, noiembrie 2017

„Povestea vieții tale” de Ted Chiang

Despre un volum de proză scurtă devenit fenomen în SF-ul zilelor noastre:

 

Spre uimirea mea, volumul Povestea vieții tale de Ted Chiang este un amalgam de teme și abordări. De ce spre surprinderea mea? Pentru că m-aș fi așteptat, de la un volum atât de apreciat, să fie mai unitar, cel puțin dintr-un punct de vedere. Desigur, varietatea de teme poate fi un plus, asigurând o adresabilitate crescută unui volum de proză scurtă, însă, de cele mai multe ori, între povestiri există un soi de liant, un element comun care le face să stea bine între aceleași coperți. În cazul volumului de față, acest element mie personal îmi pare că lipsește, criteriul după care poveștile care-l compun au fost alese, scăpându-mi.

Mai multe, aici: Helion, septembrie 2017

Oamenii, gângănii la marginea drumului civilizațiilor tehnologizate

Câteva vorbe despre cartea care i-a făcut celebri pe frații Strugațki.

 

Personal, am intrat în contact cu cele două capodopere ale fraților Strugațki în perioade apropiate. Prima dată am citit romanul „Picnic la marginea drumului”, foarte pasional recomandat de mulți cititori de SF, parcurgând apoi și „E greu să fii zeu”. Despre a doua carte am scris în numărul anterior al BookReport, fără să simt nevoia să fac vreo referire la prima, însă despre cea de față găsesc mai lesne să scriu prin comparație.

Pe larg, aici: Bookreportro, septembrie 2017

„Înainte de neant” de Mihai Alexandru Dincă

inainte_de_neantDespre volumul recent distins cu premiul RomCon pentru debut.

 

Proaspăt laureat al premiului pentru debut la RomCon 2017, pentru cartea în cauză, Mihai Alexandru Dincă ne propune în colecția sa de povestiri „Înainte de neant” un soi de tur de forță prin meandrele spațiului întunecat, cu tot ce înseamnă acest lucru.  După cum autorul nu s-a ferit niciodată să recunoască, influențele Lovecraft se simt pe parcursul întregului volum, spațiul cosmic fiind în viziunea sa aducător al angoasei supreme, al coșmarurilor împletite subtil cu realitatea și, în ultimă instanță, al nebuniei.

Mai multe despre poveștile lui Mihai Alexandru Dincă, aici: Gazeta SF, august 2017