sf

Cartea sau jocul VR?

Editorialul lunii ianuarie 2019, la Gazeta SF:

 

Vremurile se schimbă. A crede acum, în anul de grație 2019, că literatura SF e la fel de ofertantă ca în perioada ei de avânt, adică anii ‘50–‘60, aș zice, când s-au publicat capodopere precum Cronicile marțiene (1950), Fundația (1951), Sfârșitul copilăriei (1953), Fahrenheit 451 (1953), Solaris (1961), Omul din castelul înalt (1962), E greu să fii zeu (1964), Dune (1965), etc., ar fi naiv. Deși apar acum mai multe cărți de valoare decât în acea perioadă, impactul lor este mult mai mic.

 

Mai multe, aici: Gazeta SF, ianuarie 2019

Reclame

Oasis

Oasis

Deși partea cea mai ciudată a aventurii mele în deșert s-a petrecut după ce am sudat deasupra mea capacul cubului, chiar pe aceea nu-ți pot cere să o crezi. Mi-e suficient să te conving că am ajuns acolo, că am stat față în față cu hiperspațiul și că m-am întors acasă. Nu vreau decât să-mi afli povestea care m-a transformat dintr-un refugiat într-un nomad. Povestea care începe la Lyon, în aprilie 1962, într-un oficiu al forțelor de muncă, și se termină la finele lui martie 1963, la In-Eker.

Acela a fost anul venirii mele acasă. Mai departe, poți alege să crezi ce vrei.

Iată cum s-au întâmplat lucrurile:

povestea poate fi citită aici: Revista Nautilus

„Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” de Becky Chambers

Câteva vorbe despre o carte spectaculoasă: „Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” de Becky ChambersCoperta-Un-lung-drum-spre-o-planeta-mica-si-furioasa-510x785

 

Într-o perioadă în care genul Space opera e dominat tot mai clar de viziunile „dark”, inspirate din conștientizarea faptului că spațiul cosmic e un loc neprimitor și psihic alienant, a scrie despre călătoriile prin spațiu și despre contactul cu alte specii inteligente într-o manieră optimistă, chiar hazlie, poate părea cumva naiv. Vremea SF-ului care glorifica eforturile omenirii pentru cucerirea spațiului par apuse, ele aparținând mai degrabă anilor 80 decât celor pe care-i trăim.

mai multe, aici: Gazeta SF, mai 2018

„Eu 2.0” de Dan Doboș

Câteva vorbe despre cea mai nouă operă a lui Dan Doboș:dobos_eu20_science-fiction

 

Situată la granița dintre un volum de proză scurtă și un roman modular, cartea „Eu 2.0”, ultima creație a lui Dan Doboș, ne propune șapte povestioare conectate, în mod ingenios, printr-un personaj secundar, care pare prea puțin implicat în fiecare poveste în sine, dar care devine motorul ansamblului. Cassandra, femeia care prin simpla ei existență naște pasiunea sexului opus, joacă pe rând mai multe roluri, dându-ne mai multe perspective ale iubirii, toate reunite în acel inefabil „je ne sais quoi”.

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2018