sf

Hard SF și autoironie pe planeta roșie

Câteva cuvinte despre „Marțianul” lui Andy Weir.

Voi fi cinstit și voi recunoaște încă de la început că romanul Marțianul de Andy Weir nu intrase în planul meu de lecturi. Citisem câteva recenzii și câteva cronici de film – căci, am aflat, filmul urmează foarte bine cartea – și toate indicau, în mare, aceeași direcție. A unui roman Hard SF, despre un nene care, rămas singur pe Marte, își tot stoarce creierii să pervertească în folosul lui funcționalitățile unor echipamente complicate inventate de tocilarii de la NASA, ca să-și poată adăuga cât mai multe zile de supraviețuire, doar-doar s-or găsi unii cu o idee salvatoare care să-l ia de-acolo.

Restul de cuvinte, aici: bookreportro

 

„Cum să fabrici un semizeu” de Florin Purluca

O cronică de carte pentru revista Helion, despre „Cum să fabrici un semizeu”, miniromanul de debut al lui Florin Purluca.

Înaintea debutului în volum, pe autorul Florin Purluca îl recomandau deja un număr de premii obținute la diverse competiții literare interne (printre care și câteva premii Helion) și două povestiri publicate în engleză, în reviste internaționale. Așa stând lucrurile, debutul lui în volum era un pas firesc, unul îndelung exersat și pregătit în prealabil cum trebuie.

mai multe, aici: martie 2017, revista HELION

„Nuanțe de întuneric” de Roxana Brînceanu

Despre „Nuanțe de întuneric”, o nuvelă SF pentru toate vârstele.nuante_de_intuneric

nuantev2Există pentru fiecare om, cred eu, un număr de cărți pe care le numește „preferate”, indiferent dacă acestea sunt sau nu opere de referință. Dintr-un motiv sau altul, o anumită carte îl va marca pe un anume cititor, chiar dacă pe alții îl va lăsa neimpresionați. Această componentă subiectivă ține, pe lângă structura emotivă diferită a oamenilor diferiți, și de momentul în care acea carte îi cade cititorului în mână, de lecturile prealabile, mai cu seamă.

Mai multe despre carte, aici: decembrie 2016, Gazeta SF

SF-ul, școala și pseudoștiința

Editorialul lunii septembrie la Gazeta SF. Așa, ca de început de școală.

pseudoscience

Motivele pentru care am decis să dedic acest editorial unei teme doar tangențial conexă SF&F-ului sunt trei. Primul ar fi acela că, deși nu ne place, iată că vara ni s-a scurs din nou printre degete, iar asta înseamnă că școala stă să înceapă, al doilea că „science fiction” începe cu „science”, iar al treilea că, îmbinând știința cu ficțiunea, SF-ul poate fi confundat, din rea voință, cu pseudoștiința, și deci poate că unele clarificări ar fi binevenite.

Voi începe cu acest ultim punct, măcar pentru că e cel mai simplu de abordat. Și demontat. Așadar: este SF-ul pseudoștiință, atâta vreme cât operează cu noțiuni și concepte științifice, dar într-o manieră aproximativă, lansându-se în speculații? Categoric, nu! De ce?

mai multe aici: Gazeta SF, septembrie 2016