Câteva gânduri despre antologia de proză fantastică „Treisprezece”, coordonată de Doina Ruști.
Am să încep această cronică sprijinindu-mă pe două presupuneri, pe care le cred de bun simț: că cititorii noștri știu ce-i aia fantastic, deci conceptul de „proză fantastică” nu-i ia prin surprindere, derutându-i până la nivelul la care au nevoie să li se explice termenii și că mai știu și că de la Eliade încoace s-au tot scris cărți de proză fantastică. Atât individuale cât și colective, atât volume de povestiri cât și romane. Și cine a vrut să citească așa ceva sunt convins că a știut unde să le găsească.
Acestea fiind spuse, m-ar bucura să aflu că această antologie a resetat genul și va avea impactul pe care l-a avut cartea „Trenul de noapte”, a cărei succesoare își propune să fie. M-aș bucura pentru că asta ar însemna că proza fantastică românească este într-o uimitoare creștere de popularitate.
…
Mai multe despre povestirile din această antologie, aici: Galaxia42, august-septembrie 2021
alexandru lamba 