Traducerea mea după o povestioară clasică de
Bărbatul străbătea o poteca într-o zi rece și mohorâtă. Zăpadă de-un alb pur acoperea pământul cât vedea cu ochii. Era prima lui iarnă în Alaska. Purta haine groase și ghete îmblănite, dar frigul tot îl sâcâia.
Se îndrepta către o tabără de lângă Henderson Creek. Prietenii lui îl așteptau deja acolo. Se aștepta să ajungă și el pe la ora șase seara. Va fi deja întuneric atunci. Prietenii săi sigur vor fi făcut focul și-i vor fi pregătit mâncare caldă.
…
În întregime, aici: Gazeta SF, iulie 2018
Reclame
În casă domnea nemișcarea. În camera mică de deasupra verandei, Femeia-în-Negru aștepta singură. Lângă ea, o rochie albă, a unui copil, zăcea pe un scaun. O pereche de pantofi micuți îi stăteau la picioare. O păpușă atârna peste un scaun și un soldat de jucărie ocupa noptiera de lângă pat.
Numai aceia care s-au uitat vreodată în lumină vor realiza ce s-ar fi putut întâmpla cu tine, dacă circumstanțele ar fi fost altele, dacă purpura regală ți-ar fi atârnat de umeri, dacă ai fi fost îmbăiat în copăi de aur și culcat în crânguri verzi, unde soarele geniului strălucește. Ai fi putut deveni Shakespeare sau Goethe, dacă mâinile blânde ale unei mame te-ar fi mângâiat în anii prunciei tale fragede.