„Cicatricea” de Frank Roger

Cicatricea, o povestire a scritorului belgoan de SF Frank Roger, în traducerea mea.

 

În dimineața asta am descoperit ceva ciudat în timp ce făceam duș. Un soi de cicatrice, pe brațul meu drept. Era foarte discretă, abia vizibilă, de parcă mă rănisem cu multă vreme în urmă și rana se vindecase de tot până acum. Dar adevărul e că nu-mi rănisem niciodată brațul drept, totuși chestia asta care semăna a cicatrice era acolo.

Când mi-am trecut degetele mâinii stângi peste cicatrice, n-am simțit nimic. Deși nu mă deranjea deloc, mi-am pus în minte să o țin câteva zile sub observație. Dacă ar dispărea la fel de misterios pe cât apăruse, aș fi ușurat. Iar dacă nu, am să-mi arunc câte un ochi la evoluția ei și-am să iau măsurile necesare.

…

Povestirea întreagă, aici: febriarie 2020, Galaxia42

Tânărul domn Brown de Nathaniel Hawthorne

Traducerea mea după o poveste fantastică de Nathaniel Hawthorne.

 

Tânărul domn Brown păși afară, la apus de soare, pe strada satului Salem, dar își băgă capul înapoi în casă, de cum trecu pragul, pentru a schimba săruturi de rămas bun cu tânăra sa soție. Iar Faith, pentru că așa o chema pe soția sa, își scoase căpșorul ei frumos afară, lăsând vântul să se joace cu panglicile roz ale pălăriei, în timp ce-l striga pe tânărul domn Brown.

— Dragul meu, șopti ea încet și cumva trist, când buzele ei se apropiară de urechea lui, rogu-te frumos, amână-ți călătoria până la răsărit și dormi în propriul tău pat în noaptea asta! O femeie singură e tulburată de asemenea vise și asemenea gânduri încât îi e teamă de ea însăși uneori. Te rog, rămâi cu mine în noaptea asta, dragul meu soț, și-n toate nopțile din acest an.

…

Întrega poveste poate fi citită aici: Galaxia42, decembrie 2019

Chickamauga

O povestire excepțională, de Ambrose Bierce.

Într-o după amiază însorită de toamnă, un copil plecă hoinar de la casa sa simplă, dintr-un câmp micuț, și intră neobservat în pădure. Se bucura de noua sa libertate, de oportunitatea care i se ivise de a explora și a se aventura; pentru că spiritul acestui copil, în trupurile străbunilor săi, se călise mii de ani prin fapte memorabile de descoperiri și cuceriri, prin victorii în lupte de secole, ale căror monumente de triumf erau orașe de piatră dăltuită. Din leagănul ei și până acum, rasa lui cucerise două continente și, trecând o mare imensă, intrase în al treilea, pentru a-și duce războaiele și dominația ca moștenire.

…

În întregime, aici: Gazeta SF, septembrie 2019

În oglindă de ANTON PAVLOVICI CEHOV

Un soi de traducere în română  prin engleză a unei povestioare de Cehov:

Seara anului nou. Nellie, fiica unui proprietar și general, o fată tânără și frumoasă care visa zi și noapte să se mărite, stătea în camera ei, privind cu ochi obosiți, pe jumătate închiși, în oglindă. Era palidă, rigidă și la fel de nemișcată precum oglinda.

Inexistenta dar plăcuta imagine a unui coridor lung și îngust, cu nesfârșite coloane de lumânări, reflexia feței ei, a mâinii pe ramă – toate erau deja încețoșate și scufundate într-o mare de gri. Marea era unduitoare, sclipitoare și, din când în când, izbucnea purpuriu.

…

Se poate citi integral aici: GazetaSF, iunie 2019

Niciunul atât de orb

O poveste superbă, de Joe Haldeman. 

Totul a început când Cletus Jefferson s-a întrebat: „De ce nu sunt orbii cu toții genii?” Cletus avea doar 13 ani atunci, dar aceea a fost o bună întrebare, la care a cugetat încă 14 ani, apoi a schimbat lumea pentru totdeauna.

Tânărul Jefferson era polimatic, autodidact și un tocilar literalmente fără pereche. Avea un mic set de chimie, un microscop, un telescop și câteva computere, unele dintre ele cumpărate cu bani obținuți din livrarea de ziare.

…

Textul integral, aici: Gazeta SF, mai 2019