Stele și gheață (VIII)

Ultimul episod al foiletonului la revista Nautilus:

Totul moare

1

Plecară și marele vizir, și Eyr-Vekun, apoi, pe rând, cu toții.

Pe Theru-Tin, perspectiva unei plimbări prin oraş nu-l încânta mai deloc. Îşi aduse aminte, ca din senin, de despărţirea ciudată de prietenii săi. Nu le spusese unde plecase atunci, în seara în care aveau să cadă meteoriţii, ci ieşise, pur şi simplu. Nicio clipă nu se gândise că plimbarea aceea avea să-l poarte atât de departe. Slavă Cosmosului că-l avea cu el măcar pe Seriun-Baa, prietenul său cel mai bun, ancora lui, cel pe care nimic nu-l putea atinge. Fără el ar fi fost în pragul nebuniei. Așa fusese mereu, o știau amândoi, echilibrul său interior, dacă se putea vorbi despre aşa ceva, balansând pe o ață. Făcea eforturi să-şi ascundă emoţiile, să nu-şi arate slăbiciunile, să pară rece. Oare reușea? Poate unii îl considerau mândru, chiar încrezut. Mai bine, decât să-l știe cu adevărat. Doar Seriun-Baa îl știa și de-aia nu-l lăsa o clipă din ochi. Of, cât se ura pentru tot ce era, iar el nu. De ce se gândea la asta? De ce tocmai acum?

Trebuia să se culce. Dădu să plece spre camera sa, dar…

– Hai să mergem în turn, îl auzi în spatele său, e un balcon acolo care dă spre nord. Cică putem vedea ţărmul Hyperbo’reei cu viziera! Mi-a spus un soldat de pe-aici.

Nu avea rost să se împotrivească. Parcă nici nu-și dorea.

…

Capitolul integral, aici: aprilie 2015 – revista Nautilus

O versiune mai amplă a poveștii, cu voia Cosmosului, în curând!

Anunțuri

Stele și gheață (VII)

Șapte stele, șapte ghețuri.

Povești în marele alb

1

Seara se lăsa pe nesimțite, lungind peste dealuri umbrele celor două mobile. Încă galopau, după o zi întreagă fără pauză.

Înaltul comandant încropise două echipe, împărțind la întâmplare între sine și Klagor-Shan, singurul cu grad de secund, câte un soldat din fiecare regiment.

– Doar două preferinţe am, spusese, eu să-l iau pe Theru-tin şi pe Kran-Kadar. Cu primul nu-i nicio chestie specială, dar cu al doilea, crede-mă, îţi fac o favoare! Xer-Erid e un titan simpatic şi te vei înţelege cu el. Plus că e comandant terțiar. Kran-Kadar te-ar face să-l iei la pumni. Eu am să ți-l iau şi pe Da-Golath, ca să am un terțiar și la mine în echipă. Deci, eu voi avea zece titani, tu doar de nouă.

Klagor-Shan nu-l întrebase ce rost avea organizarea atâta vreme cât, oricum, cele două vehicule aveau să meargă tot drumul împreună. Se mulțumise doar să aprobe din cap și să se urce, lângă noua sa companie, într-unul dintre ele.

…

Tot capitolul aici: martie 2015, revista Nautilus

Stele și gheață (VI)

Episodul VI al foiletonului, capitolul VI al romanului.

 

1.

Marele Vizir se retrăsese, în sfârșit, în chilia sa. De la evenimentele de noaptea trecută nu închisese un ochi. Era tot timpul lângă împărat, iar frământările suveranului erau și ale sale. Îi cunoştea durerea şi încerca din răsputeri să îl mângâie cu câte cu o vorbă bună, însă era din ce în ce mai greu. În seara aceea, îi auzise, în sfârșit, chiar dacă doar pentru câteva clipe vocea sunând cald. Și îşi imaginase şi faţa lui zâmbind.

Trei bătăi în ușă, apoi:

– Mare vizir, mai eşti treaz? întrebă de dincolo o voce înceată, abia şoptind.

…

Integral, aici: februarie 2015, Revista Nautilus

 

Stele și gheață (V)

Capitolul V al romanului, episodul V al foiletonului:

1

Seara cobora peste clădirile vechiului şi minunatului Tide-Ream. O lumină timidă, de-un roşu închis, aproape gri, se scurgea printre umbrele negre, lăsându-le orașul în stăpânire. Începuseră să apară punctulețe strălucitoare, ici-colo, deopotrivă pe boltă și dedesubt.

La cel mai înalt nivel al turnului lui Zagal, Eyr-Vekun stătea nemișcat în faţa unei ferestre. Uneori, când mintea nu-și găsea liniștea, iar icoanele celor pe care n-avea voie să-i mai vadă vreodată îl chinuiau prea tare, venea aici şi privea apusul. Singur, departe lume, doar el și ultimele raze de lumină. Nu era felul lui de-a fi, dar, din când în când, angoasa striga atât de puternic încât nu mai putea suporta voci de titan. Atunci, îşi întorcea faţa de la lume şi stătea singur în una din camerele de sus, sau pleca să se plimbe pe-afară. Un timp, câteva grade.

Pe la ultimele etaje nu mai trecea nimeni. Chiar și depozitele se întindeau doar până la un nivel median. Mai sus, turnul era pustiu.

…

Capitolul întreg, aici: Ianuarie 2015 – revista Nautilus

Stele și gheață (IV)

Capitolul IV al romanului „Stele și gheață”

IV. Abisul

1

După prima masă la Atlan-Fivin pe care o găsise delicioasă – deși singura diferență fusese că batonul nutritiv de aici era îmbogățit – lui Seriun-Baa începu să-i treacă mahmureala. Se trezise încălțat în pat, într-o poziție nefirească, pe burtă, cu o mână sub el, semn că se prăbușise și zăcuse. Iar durerea de cap lăsa loc, în retragerea sa, amintirilor stânjenitoare: un salt peste cap de pe grindă, o aterizare – ce-o mai simțea pe-asta! – direct pe fese, ceilalți doi numindu-l idiot inconștient, el împleticindu-se pe scări, Theru-Tin susținându-l… Mda, sticla poposise la el și nimeni n-o mai acceptase. Se sacrificase și o terminase singur.

Klagor-Shan îi săltase pe amândoi oaspeții de la masă și-i urcase în acest lift. Aveau să intre în garda turnului, dar înainte trebuia să treacă un test, ceva.

– Până la urmă, văd că aţi luat măsuri cu gaura aceea.

…

Întreg capitolul, aici: Decembrie 2014, revista Nautilus