roman

Oamenii, gângănii la marginea drumului civilizațiilor tehnologizate

Câteva vorbe despre cartea care i-a făcut celebri pe frații Strugațki.

 

Personal, am intrat în contact cu cele două capodopere ale fraților Strugațki în perioade apropiate. Prima dată am citit romanul „Picnic la marginea drumului”, foarte pasional recomandat de mulți cititori de SF, parcurgând apoi și „E greu să fii zeu”. Despre a doua carte am scris în numărul anterior al BookReport, fără să simt nevoia să fac vreo referire la prima, însă despre cea de față găsesc mai lesne să scriu prin comparație.

Pe larg, aici: Bookreportro, septembrie 2017

Anunțuri

Foc în adânc, o carte cu idei cât pentru zece

O carte absolut uimitoare: Foc în adânc, de Vernor Vinge.

 

Una dintre cele mai remarcabile cărți SF pe care le-am citit în ultima vreme a fost Foc în adânc, a lui Vernor Vinge. Deși poate părea exagerat să spui, în 2017, despre o carte apărută prima dată în 1992 că are absolut toate calitățile posibile și nici un defect, eu exact asta voi spune despre ea. Pentru că, deși sunt un cititor lent, chiar leneș uneori, iar cele aproape șapte sute de pagini ale ultimei ediții în limba română m-au cam speriat, am parcurs romanul într-un timp record și n-am găsit aproape niciun pasaj plictisitor, care să-mi doresc să se termine mai repede.

Mai multe despre această bijuterie, aici: bookreportro, august 2017

Fata de la nord de ziuă și separarea luminii de întuneric

Despre Fata de la nord de ziuă, al doilea roman al lui Alexandru Voicescu:

Deși am intrat în posesia volumului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu încă de la târgul de carte Final Frontier de la București (martie 2017) și am început lectura ei imediat după eveniment, abia în august am reușit să întorc ultima pagină, ceea ce, chiar și pentru mine, un cititor foarte lent, înseamnă un contra record.

Mai pe larg, aici: august 2017, revista de suspans

Arkadi și Boris Strugațki – E greu să fii zeu

Despre capodopera fraților Strugațki:

 

Există în literatura SF cărți cu conflicte elaborate, care analizează evoluția individului și a societății în angrenajul unui cumul de factori, uneori cu un mare aport de improbabilitate (cum ar fi Dune sau Fundația), există cărți care se limitează la a studia comportamentul societății în fața unui singur factor alterant, dar foarte puternic (ca de exemplu Sfârșitul copilăriei) și există, în fine, cărți care ne pun în fața dilemelor unui singur individ, în fața unei situații foarte comune, dar privită dintr-o perspectivă inedită.

Mai multe, aici: Bookreportro, iulie 2017

Arhanghelul Raul și îngerii păzitori ai Căilor Ferate Române

Câteva cuvinte despre cel mai popular roman SF al anului 2016:

Am citit romanul lui Ovidiu Eftimie cu câteva luni în urmă, dar dintr-un motiv sau altul abia acum am reușit să-mi pun în ordine cuvintele și să scriu o cronică. Nu pentru că ar fi atât de complex, încât aș fi avut nevoie de timp pentru a-mi sedimenta concluziile, dimpotrivă, romanul este accesibil și nu lansează niciun fel de idei de substrat care să te pună pe gânduri, ci pentru că m-am tot gândit, dat fiind nivelul de popularitate de care se bucură autorul, ce rost ar avea o cronică din partea mea.

Cronica în sine, aici: Bookreportro