recenzii

„A opta zi e-n fiecare noapte” de Eugen Cadaru

Câteva impresii despre volumul de proză scurtă „A opta zi e-n fiecare noapte” a lui Eugen Cadaru.

Pentru cine apreciază realismul magic, cartea lui Eugen Cadaru „A opta zi e-n fiecare noapte” nu poate fi decât un exercițiu interesant. Plecând, cu foarte mici excepții, de la banalul cotidian, fie că e vorba de cel rural sau urban, cele cincisprezece povești reușesc să găsească acel făgaș care le va conduce în fantastic și mai apoi înapoi în concret, într-un fel în care, dacă nu l-am fi însoțit pe protagonist, sinergia finală să funcționeze foarte bine și fără ieșirea din realul palpabil.

Mai mult, aici: Gazeta SF, octombrie 2015

„Vampirul de pe strada sforii” de Sergiu Someșan

Un episod brașovean al Dosarelor X.Vampirul de pe strada sforii cov 01

Am citit romanul „Vampirul de pe strada sforii” de Sergiu Someșan într-o permanentă așteptare a fantasticului. Îl simțeam cumva plutind în aer, ca paranormalul într-un episod din Dosarele X, mereu după colț, mereu scurgându-se către pagina următoare. Și, tot al fel ca-ntr-un asemenea episod, finalul a venit lăsând la latitudinea mea, ca cititor, decizia dacă am avut în mână o carte fantastică sau doar un roman polițist.

Restul cronicii, aici: Gazeta SF, septembrie 2015

„Lacrimile diavolului” de Ștefana Czeller

LDSCUna dintre cele mai originale abordări literare ale satanismului.

Probabil, ca să scriu o cronică de carte cu adevărat avizată pentru acest roQEFsdgasdfgșoigșguiopoiman, ar fi trebuit să mă retrag în fața altarului meu, să aprind o lumânare (de preferință neagră) și să privesc în oglinda mea astrală. Din păcate, oglindă astrală nu am, altar cu atât mai puțin, iar o lumânare n-am mai aprins de la anul nou (când materialele pirotehnice au cerut-o). Voi aborda, așadar, această cronică din perspectivă strict literară, chiar dacă, pentru cineva inițiat în ocultism, romanul „Lacrimile Diavolului” de Ștefana Czeller oferă și alte perspective.

Restul cronicii, aici: Revista Nautilus, septembrie 2015

„Verde Aixa” de Horia Aramă

Un alt roman din seria „Maeștrii SF-ului românesc”

A citi acum proze ale marilor scriitori români de SF ai perioadei șaptezeciste-optzeciste, cum este și cazul romanului „Verde Aixa” de Horia Aramă, roman care a apărut prima dată în anul 1976 la editura Albatros, este un demers nu numai interesant ci și util. Interesant, deoarece te ajută să-ți faci o idee despre modul în care se scria atunci, util – cu condiția să se desfășoare în paralel cu lecturarea operelor contemporane, bineînțeles, – deoarece îți arată foarte clar cât de mult s-au schimbat lucrurile între timp.

Pe larg, aici: iulie 2015, revista Nautilus

„Cetatea fără trecut” de Rodica Bretin

Recenzia colecției de povestiri „Cetatea fără trecut”.

Cred că nu există un exemplu mai potrivit pentru a susține ideea că înainte de a te apuca de o carte trebuie să ai așteptările formate corect, decât „Cetatea fără trecut”. Pentru cititorul îndrăgostit de filozofie, eventual cunoscător al universului Rodicăi Bretin, cartea va fi, fără doar și poate, una extrem de captivantă, însă pentru cititorul standard de SF, însetat de acțiune explozivă și tehnologie, sunt convins că va fi dezamăgitoare.

Integral, aici: iunie 2015 – Revista Nautilus