povestire

Oasis

Oasis

Deși partea cea mai ciudată a aventurii mele în deșert s-a petrecut după ce am sudat deasupra mea capacul cubului, chiar pe aceea nu-ți pot cere să o crezi. Mi-e suficient să te conving că am ajuns acolo, că am stat față în față cu hiperspațiul și că m-am întors acasă. Nu vreau decât să-mi afli povestea care m-a transformat dintr-un refugiat într-un nomad. Povestea care începe la Lyon, în aprilie 1962, într-un oficiu al forțelor de muncă, și se termină la finele lui martie 1963, la In-Eker.

Acela a fost anul venirii mele acasă. Mai departe, poți alege să crezi ce vrei.

Iată cum s-au întâmplat lucrurile:

povestea poate fi citită aici: Revista Nautilus

Reclame

Treizeci și cinci-ul

Related imageO povestioară foarte scurtă:

 

Treizeci și cinci-ul e autobuzul cu care merg la lucru. Îl iau în fiecare dimineață, de la capătul liniei. Uneori, urcă și elfița, câteva stații mai încolo. E înaltă și subțire, are părul lung, blond deschis, mereu îndreptat perfect. Ce altă poreclă i-aș fi putut pune? Nu știu unde coboară, merge mai departe de stația mea. Mi-am promis că într-o zi am să rămân doar ca să cobor odată cu ea, să văd unde se duce. Dar n-am făcut-o încă.

în Revista de Suspans 

„Bug” pe mobzine.ro

Povestioara mea „Bug”, pe „Mobzine”, site-ul lui Ionuț Bălan. Mulțumiri!

bug-mobzineScrie Ionuț: „Astăzi vă ofer posibilitatea de a citi o scurtă nuvelă SciFi scrisă de colegul meu Alexandru Lamba – se numește simplu: BUG.

Citiți materialul, comentați, faceți-ne recomandări. Dacă vă place ideea o să îl rog să mai scrie și o să facem și o rubrică permanentă în site. Ideea din spatele BUG mi se pare foarte faină mai ales în contextul dezvoltării tot mai accentuate a AI-ului, în curând nu prea o să mai știm sigur ce e real și ce e SciFi.

Știu sigur că îi va plăcea să vadă reacții, așa că …”

 

Ianuarie, luni. A treia zi de luni a lui ianuarie și cea mai deprimantă din an. Nu și pentru mine, bineînțeles, dar tu simțeai, nu-i așa? Melancolia sărbătorilor care se duseseră, luând cu ele și vizitele celor care-ți erau dragi… Parcă nu-ți era pe deplin deslușită. O fi venit din goliciunea și dezordinea casei în care acum domnea liniștea, din conștientizarea faptului că trebuia să te întorci la lucru, din frigul care nu mai avea nimic boem…

Toată povestea, aici: ianuarie 2017, Mobzine.ro