Gazeta S.F.

„Gradinile scufundate” de Bruce Sterling

O povestire de Bruce Sterling pe care am recenzat-o scurt:

Într-un peisaj marțian în curs de terraformare, disputa dintre clanurile menținute în starea de pseudo-prizonierat are ca miză accederea la nivelurile superioare și avantajele aferente. Solul planetei roșii joacă astfel și rolul de câmp de bătălie și de obiectiv final, căci acel clan care, prin mijloacele tehnice proprii, reușește cea mai spectaculoasă transformare, câștigă confruntarea.

Restul recenziei aici: August 2014 – Gazeta S.F.

Povestirea „Grădinile scufundate” se poate citi în CPSF Anticipația numărul 15.

August 2014 – De ce scrie omul

Editorialul lunii august la Gazeta S.F.

Cine crede că e greu să scrii, se înșală amarnic. Nu-i greu deloc. Din momentul în care ai deprins semnificația simbolurilor alfabetului – latin în cazul nostru – ești gata să scrii. Faptul că limba română are scriere fonetică te va ajuta foarte mult în acest demers. Asta în cazul în care nu ești unul dintre adepții noului curent cultural care militează pentru renunțarea parțială la aceasta și înlocuirea unor litere, diacritice, sau grupuri de litere cu altele, precum „ș” cu „sh”, „ț” cu „tz”, „ca” și „că” cu „k”, etc.

Articolul aici: August2014 – Gazeta S.F.

1 mai 2014 – Cuantificând arta

Dându-mi cu părerea despre chestii la care, evident, nu ă pricep.

Se poate sau nu cuantifica arta? Iată întrebarea asupra căreia aș dori să poposim pentru câteva minute, analizând-o prin perspectiva cazului particular al literaturii.

Primul impuls ar fi acela de a spune că arta nu este cuantificabilă. Însăși moțiunea este una pur tehnică și presupune existența unui sistem de referință obiectiv și universal-acceptat, la care să putem raporta orice operă. Un instrument, dacă vreți, cu care să le putem măsura, citind apoi gradațiile. Există așa ceva? Păi…

Dacă aveţi răbdare, restul aici: Mai 2014 Gazeta S.F.

1 martie 2014 – Nu am terminat de citit textul dumneavoastră

Editorialul din Martie la Gazeta S.F.

„Nu am terminat de citit textul dumneavoastră.” Dacă acest răspuns vă este străin, considerați-vă norocoși, dar eu cred că l-ați primit cu toții, cel puțin o dată de la un redactor sau editor, pe-al cărui verdict îl așteptați ca pe Dumnezeu. Frustrant, nu-i așa? Mai ales când vine la câteva luni după ce ați trimis capodopera, după cine știe câte mesaje „follow-up”. N-ar fi nicio problemă până la urmă, nu era chiar grabă mare cu publicatul, încercați să vă consolați, dar nu prea reușiți. Cumva, intuiția vă spune că nici n-aveți să mai auziți vreodată ceva de la persoana respectivă, că acest nedefinit și neutru „n-am terminat” este de fapt ultimul său cuvânt, refuzul cel mai politicos pe care vi l-ar fi putut adresa. Însă mai e ceva care nu vă lasă să vă descurajați. Dacă, totuși, omul efectiv nu a reușit să parcurgă paginile?

Îl puteți citi integral aici: Martie 2014 – Gazeta S.F.

1 februarie 2014 – &F, S.F.

Primul meu editorial la Gazeta S.F.

&F, S.F.

Frunzărind majoritatea fanzinelor românești sau străine de S.F. & F, este imposibil să nu remarci un dezechilibru tot mai pregnant al balanței în favoarea „&F-ului” față de S.F, Gazeta noastră nefiind deloc o excepție. Unele dintre revistele de prestigiu din străinătate chiar recunosc deschis acest lucru, declarând fățiș că preferă să primească spre evaluare și publicare povestiri / nuvelete / nuvele S.F. decât fantastice (sau „Fantasy”, dacă preferați termenul), deoarece e lipsă de așa ceva. Dacă introducem în ecuație și Horror-ul, atunci bietul S.F. se vede, prin comparație, pe cale să dispară din peisaj.

Îl găsiți aici: Februarie 2014 – Gazeta S.F.