editoriale

Noiembrie 2014 – Un moment de sinceritate

Editorialul lunii noiembrie la Gazetă. Sinceritate tomnatică.

Galopând printre editorialele revistelor online de SF&F, e imposibil să nu remarci o anumită trăsătură comună, cu mici excepții, aproape tuturor, indiferent de subiectul pe care îl atacă. Dacă vei face exercițiul – deloc complicat de altfel – de a identifica persoana țintă a acestor texte, vei observa că ea nu este excelența sa cititorul, ci dimpotrivă, tot bietul scriitor.

Întreaga expunere plumburie aici: Noiembrie 2014 – Gazeta SF

Anunțuri

Octombrie 2014 – Nil mihi mors faciet

In memoriam Alexandru Ungureanu – și pentru toți cei care ne-au părăsit, dar au rămas în amintirile noastre prin arta lor.

Există momente în care suntem tentați să reflectăm asupra existenței din perspective care ne depășesc cu mult perioada îngăduită nouă – fiecăruia în parte – a o consuma. Ca iubitori de S.F., cu precădere, avem înclinația spre a hălădui cu mințile spre evenimente peste care praful mileniilor s-a așezat în straturi groase, sau spre eonii care vor urma, acoperindu-ne pe noi înșine. O facem oarecum detașați, cu o privire conică, evadând din prezentul concret pentru a ne erija în observatori ai panoramei lumii în ansamblul ei. Ne excludem sau, cel puțin, ne neglijăm propriile existențe când reflectăm la lumea viitorului, conștienți fiind de perseveranța cu care timpul șterge urmele.

Tot editorialul aici: Octombrie 2014 – Gazeta S.F.

1 septembrie 2014 – Spațiul și contabilii

Despre ce-am bătut câmpii cu grație luna aceasta în paginile Gazetei S.F.:

Când vine vorba despre aselenizările omului dintre anii 1969 – 1972, există două curente de opinii: cel majoritar, care acceptă veridicitatea acestui fapt, consemnat de altfel în analele istoriei, și cel minoritar, care îl neagă, susținând că întreaga poveste ține de domeniul ficțiunii. Nu mă voi lansa în cele ce urmează în a prezenta argumentele celor două părți sau a susține una sau alta dintre păreri, oricine este interesat putând foarte ușor să găsească argumente în ambele sensuri pe vastul și generosul internet.

Vorbăria întreagă, aici: Septembrie 2014 – Gazeta S.F.

August 2014 – De ce scrie omul

Editorialul lunii august la Gazeta S.F.

Cine crede că e greu să scrii, se înșală amarnic. Nu-i greu deloc. Din momentul în care ai deprins semnificația simbolurilor alfabetului – latin în cazul nostru – ești gata să scrii. Faptul că limba română are scriere fonetică te va ajuta foarte mult în acest demers. Asta în cazul în care nu ești unul dintre adepții noului curent cultural care militează pentru renunțarea parțială la aceasta și înlocuirea unor litere, diacritice, sau grupuri de litere cu altele, precum „ș” cu „sh”, „ț” cu „tz”, „ca” și „că” cu „k”, etc.

Articolul aici: August2014 – Gazeta S.F.

1 martie 2014 – Nu am terminat de citit textul dumneavoastră

Editorialul din Martie la Gazeta S.F.

„Nu am terminat de citit textul dumneavoastră.” Dacă acest răspuns vă este străin, considerați-vă norocoși, dar eu cred că l-ați primit cu toții, cel puțin o dată de la un redactor sau editor, pe-al cărui verdict îl așteptați ca pe Dumnezeu. Frustrant, nu-i așa? Mai ales când vine la câteva luni după ce ați trimis capodopera, după cine știe câte mesaje „follow-up”. N-ar fi nicio problemă până la urmă, nu era chiar grabă mare cu publicatul, încercați să vă consolați, dar nu prea reușiți. Cumva, intuiția vă spune că nici n-aveți să mai auziți vreodată ceva de la persoana respectivă, că acest nedefinit și neutru „n-am terminat” este de fapt ultimul său cuvânt, refuzul cel mai politicos pe care vi l-ar fi putut adresa. Însă mai e ceva care nu vă lasă să vă descurajați. Dacă, totuși, omul efectiv nu a reușit să parcurgă paginile?

Îl puteți citi integral aici: Martie 2014 – Gazeta S.F.