Suntem cei mai răi dintre noi!

Editorialul numărului din mai 2019, la Gazeta SF:

Vă propun să vorbim un pic despre mândria patriotică. Deși subiectul mă bântuie de ceva vreme, am preferat până acum să-l evit, pe de o parte pentru că legătura pe care o are cu literatura nu e mai strânsă decât cea pe care o are cu orice alt domeniu în care putem vorbi despre mândrie, iar pe de altă parte datorită încărcăturii puternice de resentiment care înconjoară subiectul, în orice direcție am privi. Voi încerca totuși să fac o analiză rece și neimplicată, dacă-mi va reuși sau nu, rămâne de văzut.

Așadar: „Sunteți mândri că sunteți români?”

…

Varianta mea de răspuns, aici: Gazeta SF, mai 2019

Reclame

Adevărul e ce spun eu!

Editorialul numărului din aprilie 2019, la Gazeta SF:

 

Dacă analizăm trei dintre cele mai reprezentative distopii clasice ale genului, și anume „1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și „Portocala mecanică” de Anthony Burgess, observăm că elementul central al fiecăreia dintre ele este și cel comun, iar acesta este controlul mental. Atins cu brutalitate și prin teroare în „1984”, prin mesaje repetate în somn la o vârstă fragedă în „Minunata lume nouă” sau prin procedee medicale în „Portocala mecanică”, scopul fiecăruia dintre guvernele totalitare din cele trei romane era controlul total asupra populației prin influențarea modului în care masele percep lumea, deci însuși adevărul.

…

Textul integral, aici: aprilie 2019, Gazeta SF:

Cartea sau jocul VR?

Editorialul lunii ianuarie 2019, la Gazeta SF:

 

Vremurile se schimbă. A crede acum, în anul de grație 2019, că literatura SF e la fel de ofertantă ca în perioada ei de avânt, adică anii ‘50–‘60, aș zice, când s-au publicat capodopere precum Cronicile marțiene (1950), Fundația (1951), Sfârșitul copilăriei (1953), Fahrenheit 451 (1953), Solaris (1961), Omul din castelul înalt (1962), E greu să fii zeu (1964), Dune (1965), etc., ar fi naiv. Deși apar acum mai multe cărți de valoare decât în acea perioadă, impactul lor este mult mai mic.

…

 

Mai multe, aici: Gazeta SF, ianuarie 2019

Valoarea unei cărți

Editorialul numărului 89 al revistei Gazeta SF

M-am întrebat de multe ori ce anume dă valoare unei cărți. Judecând la rece, orice criteriu am alege, de cum îl enunțăm, cu un exercițiu minim de gândire, îi putem găsi imediat atât argumente spre contestare, cât și spre susținere. Ceea ce urmează să scriu nu sunt, după cum vă veți da seama, doar cugetări proprii, ci sinteze ale multor discuții, opinii distilate cu care sunt convins că v-ați mai întâlnit. Ce face, așadar, o carte să fie bună? Haideți să vedem:

aici: Gazeta SF, numărul 89

Despre pluriadevăr

Editorialul numărului 88 al Gazetei SF:

 

Nu am început până acum niciun editorial în acest fel, spunând un banc, pe care probabil îl cunoașteți, dar pentru cazul de față cred că e cel mai potrivit exemplu. Și anume:

          „Vin la rabin doi împricinați. Primul ia cuvântul pârâtorul și povestește ce și cum, că așa, că pe dincolo, iar la urmă rabinul zice:

          — Ai dreptate!

          Pârâtul însă nu se lasă nici el, ci-și susține cauza, că o fi, c-o păți, iar după ce termină rabinul se scarpină-n barbă și spune:

          — Și tu ai dreptate!

          Fiul rabinului, student la drept, care asistase la cele două cuvântări, se bagă și el:

          — Tată, țin să-ți amintesc că adevărul e unul singur. Acești oameni nu pot avea amândoi dreptate deodată.

          Iar rabinul, după încă o perioadă de gândire, concluzionează:

          … (vom vedea mai târziu ce) ”

…

 

restul bancului, și încă ceva, aici: Gazeta SF, nr. 88