Cartea sau jocul VR?

Editorialul lunii ianuarie 2019, la Gazeta SF:

 

Vremurile se schimbă. A crede acum, în anul de grație 2019, că literatura SF e la fel de ofertantă ca în perioada ei de avânt, adică anii ‘50–‘60, aș zice, când s-au publicat capodopere precum Cronicile marțiene (1950), Fundația (1951), Sfârșitul copilăriei (1953), Fahrenheit 451 (1953), Solaris (1961), Omul din castelul înalt (1962), E greu să fii zeu (1964), Dune (1965), etc., ar fi naiv. Deși apar acum mai multe cărți de valoare decât în acea perioadă, impactul lor este mult mai mic.

…

 

Mai multe, aici: Gazeta SF, ianuarie 2019

Reclame

Valoarea unei cărți

Editorialul numărului 89 al revistei Gazeta SF

M-am întrebat de multe ori ce anume dă valoare unei cărți. Judecând la rece, orice criteriu am alege, de cum îl enunțăm, cu un exercițiu minim de gândire, îi putem găsi imediat atât argumente spre contestare, cât și spre susținere. Ceea ce urmează să scriu nu sunt, după cum vă veți da seama, doar cugetări proprii, ci sinteze ale multor discuții, opinii distilate cu care sunt convins că v-ați mai întâlnit. Ce face, așadar, o carte să fie bună? Haideți să vedem:

aici: Gazeta SF, numărul 89

Despre pluriadevăr

Editorialul numărului 88 al Gazetei SF:

 

Nu am început până acum niciun editorial în acest fel, spunând un banc, pe care probabil îl cunoașteți, dar pentru cazul de față cred că e cel mai potrivit exemplu. Și anume:

          „Vin la rabin doi împricinați. Primul ia cuvântul pârâtorul și povestește ce și cum, că așa, că pe dincolo, iar la urmă rabinul zice:

          — Ai dreptate!

          Pârâtul însă nu se lasă nici el, ci-și susține cauza, că o fi, c-o păți, iar după ce termină rabinul se scarpină-n barbă și spune:

          — Și tu ai dreptate!

          Fiul rabinului, student la drept, care asistase la cele două cuvântări, se bagă și el:

          — Tată, țin să-ți amintesc că adevărul e unul singur. Acești oameni nu pot avea amândoi dreptate deodată.

          Iar rabinul, după încă o perioadă de gândire, concluzionează:

          … (vom vedea mai târziu ce) ”

…

 

restul bancului, și încă ceva, aici: Gazeta SF, nr. 88 

Viitorul omenirii, de la Liga orașelor sustenabile la meritocrație

Editorialul lunii mai, la Gazeta SF. Despre probleme, despre soluții.

Într-un video interviu pentru revista Știință și Tehnică, futurologul Alexandru Mironov declara că, în opinia domniei sale, actualul sistem de guvernământ democratic, bazat pe partide politice, își trăiește ultimii ani, el trebuind să fie înlocuit cu unul bazat pe meritocrație, în care rolul de conducere să revină celor care dovedesc că îl merită, adică acelor minți luminate care, prin activitatea lor, au adus valoare omenirii.

…

Mai multe, aici: Gazeta SF, mai 2018

Drum bun, Stephen Hawking!

Editorialul lunii aprilie, omagiul meu pentru cel care a fost Stephen Hawking, ultimul dintre geniile autentice de care s-a despărțit omenirea. 

 

Pe 14 martie 2018, omenirea a pierdut un geniu. Născut în ianuarie 1942, Stephen Hawking a fost un mare fizician, un teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi ai tuturor timpurilor. Deși la 21 de ani, când i se identifică boala care-i slăbea musculatura ca fiind scleroză laterală amiotrofică, i se dădeau doar doi sau trei ani de trăit, Hawking s-a încăpățânat să lupte cu boala și cu viața, ajungând la vârsta de 76 de ani și lăsând omenirii un tezaur științific inestimabil.

…

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2018