alexandru voicescu

Omul focului, Însemnări din vremea molimei și pandemia actuală

Aici am încercat o paralelă între două cărți și situația de acum a lumii.

 

Cărți SF despre epidemii devastatoare s-au scris de-a lungul timpului o mulțime. Eu aș vrea să detaliez un pic două dintre ele. Deoarece, după criterii poate subiective, mi s-au părut foarte bune, atât din punct de vedere literar, cât și social. Și foarte elocvente pentru ce se întâmplă acum. În vremea unei pandemii atât de puternice ca cea pe care o trăim, asemenea cărți se citesc altfel decât în vremuri normale.

Și acestea sunt „Însemnări din vremea molimei”, nuvela lui Norman Spinrad, apărută la Millennium Books, în traducerea Cristinei Ghidoveanu,  și „Omul focului”, romanul-fluviu al lui Joe Hill, apărut cu puțin mai mult de-un an în urmă la Herg Benet, în traducerea lui Alexandru Voicescu.

Subiectul pe larg, aici: Galaxia42, martie 2020

Fata de la nord de ziuă și separarea luminii de întuneric

Despre Fata de la nord de ziuă, al doilea roman al lui Alexandru Voicescu:

Deși am intrat în posesia volumului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu încă de la târgul de carte Final Frontier de la București (martie 2017) și am început lectura ei imediat după eveniment, abia în august am reușit să întorc ultima pagină, ceea ce, chiar și pentru mine, un cititor foarte lent, înseamnă un contra record.

Mai pe larg, aici: august 2017, revista de suspans

„Malad” de Alexandru Voicescu

Un roman fantastic într-un decor contemporan.

Când vine vorba de acapararea cititorului, există, în mare, trei tipuri de efecte pe care cărțile le pot avea: cel de teflon, cel neutru și cel de super-adeziv. Când pui mâna pe o carte cu efect de teflon, o știi încă de la primele pagini care, cu totul atipic, îți vor lua câteva ore și-ți vor cere o pauză după alta. Pur și simplu nu se lipește. La polul opus, când dai peste o carte cu efect de super-adeziv, nu realizezi acest lucru decât după câteva ore bune (în timpul obiectiv) și câteva zeci de pagini care, pentru tine, s-au scurs aproape instantaneu. Exact asta am pățit, deși personal nu sunt îndrăgostit de genul fantastic, cu romanul Malad al lui Alexandru Voicescu.

Mai mult despre el, aici: iulie 2015, Gazeta SF