Alexandru Ungureanu

„Marele Prag” de Alexandru Ungureanu

„Marele prag”, opera de căpătâi a regretatului Alexandru Ungureanu. Reverberații actuale, la treizeci de ani după publicare și zece ani după moartea autorului.

Sunt una cu Coiotul Cvadridimensional. Am ajuns aici, în lumea lui interioară, după ce el a trecut Marele Prag, luându-mă și pe mine, și pe tine, și pe toți ceilalți. Am ajuns la sfârșit, am trecut granița, am ajuns dinafară înăuntru, în lumea cea mică pe hartă, dar atotcuprinzătoare în esență. L-am însoțit în aventurile sale, am trăit odată cu el, am simțit odată cu el, iar acum suntem el…

Totul a început cu scrisoarea din hipercubul 14. Atunci am aflat că universul este împărțit arbitrar în hipercuburi, între care se poate călători atât în timp cât și în spațiu.

Recenzia întreagă aici: Octombrie 2014 – Gazeta S.F.

Anunțuri

Octombrie 2014 – Nil mihi mors faciet

In memoriam Alexandru Ungureanu – și pentru toți cei care ne-au părăsit, dar au rămas în amintirile noastre prin arta lor.

Există momente în care suntem tentați să reflectăm asupra existenței din perspective care ne depășesc cu mult perioada îngăduită nouă – fiecăruia în parte – a o consuma. Ca iubitori de S.F., cu precădere, avem înclinația spre a hălădui cu mințile spre evenimente peste care praful mileniilor s-a așezat în straturi groase, sau spre eonii care vor urma, acoperindu-ne pe noi înșine. O facem oarecum detașați, cu o privire conică, evadând din prezentul concret pentru a ne erija în observatori ai panoramei lumii în ansamblul ei. Ne excludem sau, cel puțin, ne neglijăm propriile existențe când reflectăm la lumea viitorului, conștienți fiind de perseveranța cu care timpul șterge urmele.

Tot editorialul aici: Octombrie 2014 – Gazeta S.F.