a. r. deleanu

„Îmblânzitorul apelor” de A.R. Deleanu

Câteva impresii pe marginea romanului „Îmblânzitorul apelor” de A. R. Deleanu

Dacă ar trebui să-i atribui lui Flavius Ardelean o etichetă care să-l caracterizeze ca scriitor, prima sintagmă care-mi vine în minte este „vrăjitor al cuvintelor”. Deoarece complexitatea trăirilor transmise prin așezarea unul lângă altul a cuvintelor foarte simple, puterea pe care ele însele și-o descoperă prin combinații și efectele surprinzătoare pe care le produc în mințile cititorilor scapă cumva din tărâmul artei și pătrund ușor în cel al magiei. Pe Flavius Ardelean nu-l citești, pur și simplu, ci te lași condus de incantațiile cuvintelor către tărâmul de dincolo de literatură.

Iar acest lucru e valabil încă de la romanul său de debut, „Îmblânzitorul apelor”

Pe larg, aici: noiembrie 2015, Gazeta SF

„Bizaroproze” de Flavius Ardelean

Pentru cine gustă una macabră… sau două. Sau zece.

bp

Există scriitori lapidari, concentrați exclusiv pe idee, scriitori care-și neglijează (voit sau nu) scriitura tocmai pentru a nu distrage cititorul, există scriitori echilibrați, care mizează pe armonia dintre idee și scriitură, încercând să le pună în valoare una prin alta, și există apoi unii scriitori – cum este și cazul lui Flavius Ardelean – care, îndrăgostiți fiind de actul scrierii în sine, își cizelează frazele până la un asemenea nivel încât ajung să eclipseze ideea.

Mai multe, aici: iulie 2015 – revista Nautilus