Viitorul omenirii, de la Liga orașelor sustenabile la meritocrație

Related imageEditorialul lunii mai, la Gazeta SF. Despre probleme, despre soluții.Image result for adrian mihaltianu alexandru mironov

Într-un video interviu pentru revista Știință și Tehnică, futurologul Alexandru Mironov declara că, în opinia domniei sale, actualul sistem de guvernământ democratic, bazat pe partide politice, își trăiește ultimii ani, el trebuind să fie înlocuit cu unul bazat pe meritocrație, în care rolul de conducere să revină celor care dovedesc că îl merită, adică acelor minți luminate care, prin activitatea lor, au adus valoare omenirii.

Mai multe, aici: Gazeta SF, mai 2018

Reclame

Femeia-în-Negru de ELEANOR H PORTER

winbÎn casă domnea nemișcarea. În camera mică de deasupra verandei, Femeia-în-Negru aștepta singură. Lângă ea, o rochie albă, a unui copil, zăcea pe un scaun. O pereche de pantofi micuți îi stăteau la picioare. O păpușă atârna peste un scaun și un soldat de jucărie ocupa noptiera de lângă pat.

Traducerea mea integrală aici: Gazeta SF, aprilie 2018

Drum bun, Stephen Hawking!

Editorialul lunii aprilie, omagiul meu pentru cel care a fost Stephen Hawking, ultimul dintre geniile autentice de care s-a despărțit omenirea. 

 

Pe 14 martie 2018, omenirea a pierdut un geniu. Născut în ianuarie 1942, Stephen Hawking a fost un mare fizician, un teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi ai tuturor timpurilor. Deși la 21 de ani, când i se identifică boala care-i slăbea musculatura ca fiind scleroză laterală amiotrofică, i se dădeau doar doi sau trei ani de trăit, Hawking s-a încăpățânat să lupte cu boala și cu viața, ajungând la vârsta de 76 de ani și lăsând omenirii un tezaur științific inestimabil.

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2018

„Eu 2.0” de Dan Doboș

Câteva vorbe despre cea mai nouă operă a lui Dan Doboș:dobos_eu20_science-fiction

 

Situată la granița dintre un volum de proză scurtă și un roman modular, cartea „Eu 2.0”, ultima creație a lui Dan Doboș, ne propune șapte povestioare conectate, în mod ingenios, printr-un personaj secundar, care pare prea puțin implicat în fiecare poveste în sine, dar care devine motorul ansamblului. Cassandra, femeia care prin simpla ei existență naște pasiunea sexului opus, joacă pe rând mai multe roluri, dându-ne mai multe perspective ale iubirii, toate reunite în acel inefabil „je ne sais quoi”.

Mai multe, aici: Gazeta SF, aprilie 2018