Nu-i da să bea tăietorului de lemne!

O povestire apărută în revista optmotive.ro

– Noroiul ăsta, a spus nenea Janko în timp ce râcâia cu lama toporului pământul uscat de pe un buștean, ăsta îți omoară lanțul!

Așa-mi zicea el mereu, și uita imediat. Că mi-a zis, vreau să spun. Și mi-o repeta de fiecare dată când îi așezam un buștean mai murdar de pământ pe capră. El chiar nu putea lăsa așa ceva să i se întâmple. Cum să lase să i se strice lanțul, când fierăstrăul acela electric, împreună cu toporul cu lamă groasă, special pentru crăpat lemne, și scuterul erau toată avuția lui? Ele îl ajutau să-și ducă traiul, așa greu cum era. Cu ele mai putea să mai facă un ban, să-și târâie bătrânețile. Fără ele, l-ar fi luat dracu’. Că, cine să-l ajute, dacă nu avea pe nimeni? O știam și p-asta pentru că mi-o spunea la fel de des.

Dar mie îmi plăcea să-l ascult. Avea el așa un fel de a spune cuvintele, de-mi mângâia urechile. Le stâlcea, dar punea și accentul altfel, că mă trezeam imitându-l când vorbeam cu el. Nu-l găseam enervant, cu toate ticurile lui. Mai degrabă înțelept, chiar și când repeta truisme. Și bonom.

A lăsat toporul din mână, a înfipt dintele de jos al fierăstrăului în buștean și vâjjj! l-a tăiat. Scurtătura a căzut de pe capră, el s-a mutat mai la stânga, a potrivit iarăși, încă un vâjâit și au căzut și celelalte două bucăți. Eu le-am adunat repede și le-am aruncat pe grămadă. La capră, treaba mea asta era. Să-i aduc buștenii de pe stivă, să-i așez, apoi să-i eliberez locul după ce-i tăia. Munceam mai mult ca el, de fapt, dar să nu mă plâng! Când făcusem toată treaba cu lemnele singur, îmi luase o groază de timp și mă cocoșase. De unul singur, și legatul la șireturi e greu. Așa, cu nea Janko bombănind pe lângă mine și potrivind de cinci ori lanțul pe lemn înainte să taie, munca tot mergea mai cu spor. Iar de banii pe care i-i dădeam nu-mi părea rău deloc. Mi-era tare simpatic moșul, i i-aș fi dat și pe degeaba. Că nici mulți nu erau.

Am adus încă un buștean pe capră și m-am îndreptat de șale.

– Haide, nene Janko, ăsta și pauză!

…

Povestea întreagă, aici: Optmotive, nr. 61-62