O poveste despre augmentarea realității și frumusețea vieții.
Era o zi mare pentru Gate_keeper_omega, încărcătorul de pe docul 178F. Cea mai mare a vieții lui de până atunci. Era ziua în care avea să-și cumpere upgrade-ul. Cât o mai așteptase! Acum să vezi ce țoale și ce lux pe capul lui! Întreaga sa viață avea să se schimbe.
În doar câteva ceasuri.
Cu asemenea gânduri revigorante în minte, ziua de muncă la fabrica Deliciozzo se scurse pe nesimțite. Iată-l în fața ultimei cutii: o luă de pe banda rulantă și o așeză lângă celelalte, pe hover-platformă. Apoi, apucând mânerul ustensile de cărat, o manevră prin hală, cu măiestria celor șase luni de experiență, pe drumul clipocind galben, care ducea de la banda sa rulantă la un transportor andocat. Începu să stivuiască marfa în cală, fiecare cutie în compartimentul luminat în culoarea ei. Una, două, … cincisprezece, șaisprezece și gata! Perfect, așezarea celor fragile deasupra celorlalte avea să-i aducă credite în plus.
„Spațiu optim utilizat.” anunță vocea. Normal, că doar era cel mai bun. Să vină bonusul! Într-un colț de perspectivă, suma creditelor îi crescu. Gata ziua. Una excelentă.
Marcajul galben dispăru de pe podea când transportorul se urni din loc, iar el se întoarse la postul său și parcă platforma lângă perete. Trase de-o bridă, perna de aer fâsâi, tampoanele se așezară pe sol. Mai aruncă o privire spre locul său de muncă. Îl vedea pentru ultima dată.
Șase luni… parcă mai ieri își luase în primire dulapul cel alb, hover-platforma și capătul benzii. Cât de mult îi plăcuseră toate acestea atunci, când achiziționase upgrade-ul de la nivelul șapte la opt. Iată că ajunsese în jumătate de an să biruie încă un nivel. „Adio, opt!”
…
Povestirea întreagă se poate citi în Revista CSF nr. 15
alexandru lamba 