Cu scriitura lui Marian Coman am luat contact prima oară prin intermediul volumului „Testamentul de ciocolată”, o carte care deși evoluează pe terenul fantasticului urban, cu accente horror, este profund ancorată în realitatea românească, pe care o baleiază din perioada comunistă și până-n zilele noastre. Am citit apoi primele două volume din „Haiganu” și am fost transportat într-o lume magică, la hotarul dintre basm și mitologie.
Omulețul din perete, cea mai recentă carte a lui Marian, adună texte de-ale lui din volumele de proză scurtă „Nopți albe, zile negre”, „Degete” și „Testamentul de ciocolată”, dar vine și cu text inedit, realizând un melanj nesperat de unitar în aceste condiții. Așadar, volumul e împărțit în patru calupuri, trei dintre ele strângând povești legate tematic între ele, iar al patrulea, materializat printr-o singură poveste, închegând întregul.
…
Pe larg, aici: Galaxia42, decembrie 2020
alexandru lamba 