Oliver se apropie de vitrină, atent să nu atingă sticla. Acolo, în spatele sticlei groase, anti-efracție, lucra librăreasa, purtând pantofi cu toc înalt și costum mulat. Tati spunea că ea era proprietara. Trebuie că era și bogată, atunci. Librăria fusese mobilată cu gust. Avea fotolii îmbietoare și rafturi atent aranjate.
Copilul mergea mereu să privească pe geam înăuntru, după școală. Îi venea ușor să facă un ocol pe lângă librărie doar pentru a o privi o vreme pe femeia ocupată să închidă. Mereu părea atât de preocupată, chiar și atunci când nu mai era nimeni altcineva înăuntru. Oliver rar mai vedea și pe altcineva; uneori apărea un paznic, dar de obicei acela își petrecea timpul prin camerele interioare.
Exista acolo un dulăpior de sticlă la care lui Oliver îi plăcea în mod special să se uite. Acoperea întreg peretele din spate, avea un compartiment perfect uscat și era luminat de lămpi albăstrii discrete.
…
Povestea întreagă, aici: Galaxia42, august 2020
alexandru lamba 