Treizeci și cinci-ul e autobuzul cu care merg la lucru. Îl iau în fiecare dimineață, de la capătul liniei. Uneori, urcă și elfița, câteva stații mai încolo. E înaltă și subțire, are părul lung, blond deschis, mereu îndreptat perfect. Ce altă poreclă i-aș fi putut pune? Nu știu unde coboară, merge mai departe de stația mea. Mi-am promis că într-o zi am să rămân doar ca să cobor odată cu ea, să văd unde se duce. Dar n-am făcut-o încă.
…
alexandru lamba 