Stele și gheață (V)

Capitolul V al romanului, episodul V al foiletonului:

ssg

1

Seara cobora peste clădirile vechiului şi minunatului Tide-Ream. O lumină timidă, de-un roşu închis, aproape gri, se scurgea printre umbrele negre, lăsându-le orașul în stăpânire. Începuseră să apară punctulețe strălucitoare, ici-colo, deopotrivă pe boltă și dedesubt.

La cel mai înalt nivel al turnului lui Zagal, Eyr-Vekun stătea nemișcat în faţa unei ferestre. Uneori, când mintea nu-și găsea liniștea, iar icoanele celor pe care n-avea voie să-i mai vadă vreodată îl chinuiau prea tare, venea aici şi privea apusul. Singur, departe lume, doar el și ultimele raze de lumină. Nu era felul lui de-a fi, dar, din când în când, angoasa striga atât de puternic încât nu mai putea suporta voci de titan. Atunci, îşi întorcea faţa de la lume şi stătea singur în una din camerele de sus, sau pleca să se plimbe pe-afară. Un timp, câteva grade.

Pe la ultimele etaje nu mai trecea nimeni. Chiar și depozitele se întindeau doar până la un nivel median. Mai sus, turnul era pustiu.

Capitolul întreg, aici: Ianuarie 2015 – revista Nautilus

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s