Sfârșitul e aproape! Pentru cine mai are răbdare, penultimul episod al foiletonului, ultimul capitol al romanului:
XII. Deviaţia
1
Din albia secată a Senei, Vincent Alvers privea absent către imensa ruginitură care fusese cândva măreţul turn Eiffel. Decapitat şi sprijinindu-se strâmb, doar pe trei picioare, colosul de metal se arăta ameninţător, împungând spre cer cu barele sale contorsionate şi mâncate de rugină. Pământul crăpat era acoperit de un strat de praf, pe care curenţii violenţi de aer îl purtau în vârtejuri vijelioase, sus, tot mai sus… Nici vegetaţie, nici nori, nici umiditate. Un soare arzător pârjolea pământul, cu razele sale neîmblânzite, căci nu mai exista strat de ozon.
Bătrânul nu simţea nici disconfortul termic, nici vântul uscat ce biciuia cu grăunţii de nisip şi praf care ar fi putut sfredeli carnea de pe os, nici radiaţiile ucigaşe şi nici atmosfera toxică plină de amoniac.
…
Mai departe, aici: Iunie 2014, Revista Nautilus
alexandru lamba 