Și începutul alteia, a celei în care m-am decis să chinui lumea, supunând-o scrisului meu.
Aceasta a fost prima mea povestire publicată într-un fanzin de gen (Gazeta S.F.)
Sfârșitul unei ere
– Să n-ajungem la săbii, of Cosmosule, să n-ajungem la săbii!
Legănatul bărcii, regulat și molcom, îl obliga să gândească în cadență. Totul se supunea cadenței în nenorocita asta de armată. Chiar și huruitul exploziilor sau clinchetul proiectilelor rătăcite pe blindajul provei. Erau pe-aproape. Vocea comisarului responsabil cu propaganda se transformase într-un strigăt frenetic, încercând să acopere cu sloganuri patriotarde zgomotul infernului ce aștepta. Cum putea titanul acela să zbiere atâta? Bine măcar că renunțase să-i mai oblige și pe ei să-și exteriorizeze bucuria de a-și servi imperiul.
– Nu săbii… Orice dar nu săbii!
Undeva, pe-aproape, o armă automată prinse a țăcăni strident, urmată de două salve de tun. Ecourile detunăturilor în cabina metalică îi făcură urechile să țiuie. Dacă măcar ar fi putut vedea afară… dar nu existau hublouri. Armura nu permitea. Vedea doar casca soldatului din față, apărând și dispărând sacadat odată cu lumina artificială a nenorocitului de habitaclu în care stătea în picioare, înghesuit între ceilalți aproape cincizeci de soldați. Toți își țineau vizierele coborâte, neavând curajul de a se privi în ochi.
– Ia zi mă, tot de săbii ți-e frică?
…
Restul puteti citi aici: Iunie 2013, Gazeta S.F.
alexandru lamba 