Focurile

O altă nuvelă apărută tot la Gazeta S.F.

Focurile

Nimic. Nici într-o parte, nici în cealaltă. În amurgul rece, doar şinele-i purtau monoton privirile, pierzându-se printre brazi. În zare, de la nord şi până în punctul în care soarele tocmai cobora după orizont, şirul lung de creste ale munţilor Sayan străjuia colţuros şi înzăpezit, prevestind asprimea iernii ce-avea, dintr-o zi într-alta, să sosească. În partea opusă, mai jos, întinderea de ape a Baikalului strălucea poleită în ultimele raze ale zilei, până hăt departe, acolo unde ochiul nu mai separa apa de cer. Câteva lumi slabe pe malul apropiat desluşeau satul Kultuk, cu docurile sale prelungi, încremenite în frig.

Grusha îşi strânse mai bine haina pe ea şi-şi ridică gulerul. Mâinile i se învineţiseră. Suflă peste ele, apoi îşi încrucişă braţele la piept, strângându-şi pumnii la subţiori. Era singură. Celelalte încetaseră să o mai însoţească de săptămâni bune. Se resemnaseră cu smerenie în faţa capriciului destinului, ca rusoaice veritabile ce se aflau. O sfătuiseră şi pe ea să facă la fel, dar nu putea. Speranţa era singura care o ţinea în viaţă, care-i dădea forţa să rabde, să trudească şi să meargă înainte. Cum să renunţe la Mishka al ei? Cum să accepte că-l pierduse pentru totdeauna? Numai gândul o înfiora. Şi dacă nu putea face nimic altceva pentru el, măcar avea să vină seară de seară aici, la calea ferată, şi să aştepte…Să aştepte şi, prin stoicismul ei, să dea putere nădejdii într-un miracol! Căci, trebuia să accepte atât lucru, doar miracol s-ar putea chema întoarcerea lui.

…

Continuarea aici: Noiembrie 2013, Gazeta S.F.