Al 7-lea episod din foileton, al 7-lea capitol din roman.
VII. Arhitecţii
1
– Trebuie să recunosc, spuse Vincent, de cum se aşezară, că proiectul dumitale este o iniţiativă de primă necesitate.
– Deci îl veţi susţine?
– Fără îndoială! Mai mult decât atât, îl voi convinge şi pe Frank Benoit să-l susţină. Nu costă nimic, deci va fi uşor de convins.
Carl zâmbi. Maestrul Arhitect Frank Benoit provenea din zona financiară a Agenţiei, unde adoptase stilul „cost efficient” de a gândi, stil de care probabil nu avea să se despartă niciodată. „Cât ne costă dacă…” era mereu prima întrebare din partea sa, indiferent ce proiect i se supunea spre aprobare. Din fericire, proiectul lui Carl Ericsson nu implica efort financiar din partea Agenţiei.
Vincent luă o foaie albă de hârtie şi o aşeză lângă cele tipărite ale lui Carl. Cu meticulozitatea caracteristică îşi scoase ochelarii din buzunarul de la piept şi-i aşeză tacticos pe nas. Doar el singur de la baza din Berlin mai folosea acele arhaice obiecte de corecţie a vederii. Ajunseseră a fi considerate piese de muzeu şi foarte rar câte un medic cu înclinaţie spre artizanat mai confecţiona aşa ceva la preţuri prohibitive. Scoase apoi din acelaşi buzunar un stilou laser şi-l aşeză peste foaia albă.
…
Îl puteți citi integral aici: Ianuarie 2014, Revista Nautilus
alexandru lamba 