Episodul 3 din foileton, reprezentând capitolul 2 al romanului
II. Agenţia
1
Munca de birou nu era nici pe departe la fel de plăcută ca cea de spion, iar remuneraţia depăşea cu puţin o treime din ceea ce câştiga Greg în mod uzual. Erau însă şi unele avantaje: Nu suferea de cald sau frig, nu trebuia să stea ore în şir în poziţii chinuitoare, putea vorbi tare oricând, putea asculta muzică şi nu trebuia să-şi facă probleme în legătură cu linia roşie. Putea să se ridice oricând de la computerul său pentru a merge să-şi facă o cafea şi nimeni nu părea că e interesat de cât timp pierde plimbându-se aiurea, sau de orele la care ajunge sau pleacă de la serviciu. Avea un volum oarecare de informaţii de procesat şi o săptămână pentru a le termina. După primele câteva ore de muncă îşi dăduse seama că, dacă ar fi continuat în acel ritm, ar fi terminat treaba înainte de sfârşitul celei de-a treia zile… iar el avea şase zile la dispoziţie. De fapt cinci zile şi jumătate. La Agenţie se lucra şi sâmbăta, însă doar patru ore, care de cele mai multe ori se terminau subit în jurul orei unsprezece, chiar dacă majoritatea angajaţilor nu veneau mai devreme de opt și jumătate. Schimbul unei zile normale de lucru era de şase ore. La spioni era mai mare stricteţe în ceea ce privea orele de program, căci pregătirile laborioase ale unei misiuni cereau respectarea la secundă a timpilor prestabiliţi, însă între două misiuni era totdeauna o perioadă de cel puţin o oră pentru recreere. Pentru toţi ceilalţi, venitul şi plecatul de la slujbă erau chestiuni care ţineau de preferinţele personale… atâta vreme cât termenele nu erau depăşite.
…
Citiți în continuare aici: Septembrie 2013, Revista Nautilus
alexandru lamba 